De la vecinul din Iad

Mi-ai fost vecin si cumsecade
Nu ne-am certat,nu ne-am urat
Mi-ai fost prieten chiar ca frate
De ce n-ai spus ca sunt pierdut

Aveam incredere in tine
Si nu stiu alti vecini la fel
Stiai de DUMNEZEU prea bine
De ce n-ai spus nimic de EL

Vecine bun, vecine draga,
O vorba doar de mi-ai fi spus,
Ce fericit as fi in slava
Si cum ti-as multumi de sus!

Dar vai! Ai stat pe-aceiasi strada
Si ma stiai ca-s pacatos
Stiai ca n-aveam mantuire
Si din pedepsa nu m-ai scos

Cand te chemam la bautura,
Spuneai ca esti prea ocupat.
De ce n-ai spus in fata
Ca ce faceam era pacat?

Daca veneam tarziu acasa,
Dadeai din cap cand ma vedeai,
Puteam sa strig, sa cant,sa urlu
Tu tot nimica nu ziceai.

Si ma gandeam Vecin ca tine
In toata lumea nu gasesc.
E bun, simpatic, nu se cearta,
Cu asa vecin sa tot traiesc!

Ai vrut sa fi doar cumsecade
Doar respectat si bun vecin.
Dar tu mergeai pe calea dreapta,
Iar eu pe drumul de venin.

Nimic acuma nu mai pot face,
Primesc pedeapsa mea in iad,
Dar nu uita-ca sunt aicea,
Ca m-ai lasat mereu sa cad.

Spune de-acum la toti sa stie
Ca esti salvat si mantuit!
Sa nu faci cum mi-ai facut mie:
Sa ascunzi ca esti pocait

Autor:Robert Iacob