Viziune şi binecuvântare

Marian si Luiza Misionari in India
Închinarea adevărată – Va veni vremea, spunea Domnul, când oamenii se vor închina altfel. Mă tot întrebam şi încă o mai fac uneori, la ce se referea El? Este de o importanţă vitală pentru că noi suntem chemaţi să fim închinători şi o vom face mereu. Nu va fi acel mod plictisitor în care o facem deseori ci va fi ceva real şi diferit. Cred că va fi atât de diferit încât şi despre aceasta putem spune că mintea noastră nu poate cuprinde ceea ce va fi acolo.

Avem atâtea versiuni despre această stare de închinare: unii credem că a cânta înseamnă închinare, alţii că ar trebui să ne şi rugăm ca să fie închinare, iar de aici putem extinde şi la alte activităţi care privesc relaţia noastră cu El.

Câţi dintre noi însă am realizat că închinarea începe odată cu viaţa noastră spirituală şi este pentru veşnicie. Când Pavel vorbeşte despre închinare şi începuturile ei el spune că: “trebuie să te aduci ca un sacrificiu viu, sfânt şi plăcut lui Dumnezeu – acesta este actul vostru spiritual de închinare”, el continuă însă şi loveşte acolo unde ne doare mai tare, la modelul pe care îl cărăm cu noi.

Dacă ar fi să redau cu cuvintele mele ceea ce spune el în versetul 2 din Romani 12, lucrurile ar suna cam aşa: “renunţaţi la a vă mai închina după modelele voastre dinainte, care sunt şi modelele lumii acesteia. Înnoiţi-vă mintea, transformaţi-o!” Adică nu mai trăiţi cu speranţa că lui Dumnezeu îi place până la urmă orice fel de închinare, orice fel de viaţă, renunţaţi la a-L mai impresiona cu lucrurile din lumea asta. Dar care sunt acestea?

Păi cu ce te impresionează lumea? În primul rând cu exteriorul – ei bine închinarea nu are nimic de-a face cu asta, pentru că închinarea nu este un act exterior. Când Dumnezeu vorbeşte despre închinare ca şi act el se referă la samariteni şi spune că: ”Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi” adică nu înţelegeţi închinarea deloc, aveţi impresia că vă închinaţi bine dar nu e aşa, dar: “vine ceasul … când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr; pentru că ei sunt acel fel de închinători după care se uită Tatăl”.

Este atât de important să ştim să ne închinăm! Închinarea mea înseamnă predarea mea totală, aceea este închinare. Nu se referă la ce fac ci la ce sunt. Dacă eu renunţ la a avea două feţe, la a impresiona prin lucrurile exterioare, care de multe ori nu au nimic în comun cu cele din suflet, atunci aceea devine închinarea mea sunt eu însumi, şi nu cuvintele mele sunt închinarea, nu volumul meu este închinarea, nu cunoştinţele mele sunt închinarea, ci eu, eu cu tot ceea ce sunt. Odată ce mi-am schimbat mintea şi nu mă mai închin şi eu cum o face lumea, Îl determin pe El să mi se descopere într-un mod nou.

Imitaţia nu este închinare şi actul exterior nu este închinare. Ci închinarea este predarea, iar de acolo urmează adevărata închinare, a celui care este el însuşi închinat Domnului. De acolo zic urmează acea stare de închinare în duh şi adevăr, iar exteriorul este doar expresia stării mele lăuntrice.

Îl priveşti pe David când are o exprimare a închinării lui prin dans. Este greu de înţeles de cei mai mulţi dintre noi pentru că, suferim ca şi soţia lui de lipsa de înţelegere a unui om închinat el însuşi. Găsim atâtea modele de exprimare. Uneori închinarea este o exprimare verbală sub formă de cântece, alteori o exprimare sub forma unor mesaje (pe care le mai numim noi predici), alteori închinarea se exprimă şi în moduri pe care nu le înţelegem de loc.

Dar ea nu este exprimarea ci sursa exprimării. Acolo este sediu închinării. Poţi imita toate aceste exprimări fără a avea măcar habar de închinare, şi la aceasta se referă Pavel când spune: “transformaţi-vă mintea” şi “închinaţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, pentru că s-a indurat de voi”. Trăiţi prin Duhul, umblaţi prin Duhul, închinaţi-vă prin Duhul pentru că acolo este dimensiunea care îi place Tatălui.

Şi ca un ultim gând: rugăciunea mea este ca biserica să ajungă să trăiască ca un trup închinat Domnului. Dar ceea ce face ca acest trup sa fie sacrificiul de care vorbeam, este fiecare mădular închinat Lui. Eşti tu unul dintre ele?

Duhuri, demoni şi dorinţa de eliberare (mărturia lui Renu) – Într-o zi am aflat că o fată care tocmai terminase o şcoală de ucenicizare dintr-o altă zonă din India doreşte să vină în Patna. Ne-am interesat un pic despre ea şi am aflat că va avea nevoie de suportul nostru spiritual, că este de curând întoarsă la Dumnezeu. O cunoşteau cei de la baza de aici pentru că în perioada în care noi am fost acasă, ea avusese în Bihar perioada de practică.

Când noi am sosit de acasă era la două zile după ce ajunsese şi ea, aşa că ne-am putut cunoaşte de la început. Era dintr-o familie de creştini nominali din India. Am înţeles din mărturia ei că avusese o viaţă distrusă. Fusese căsătorită cu un băiat hindus, care mai târziu a părăsit-o şi s-a recăsătorit. Am mai aflat că într-o zi, a venit la locul ei de muncă un fel de vrăjitor, care i-a făcut ceva şi s-a predat unuia dintre cei mai puternici zei din hinduism, Cali.

Au trecut câteva zile şi a început să se simtă rău. Am trimis pe cineva cu ea la spital, însă pe drum ne-a sunat pe mine şi pe Daniel Ranjan şi a început să ţipe la telefon şi să ne acuze de tot felul de lucruri care erau doar în mintea ei.

Nu am ştiut cum să reacţionam pentru că era nouă şi ştiam că este ceva demonic la mijloc. Apoi, a doua zi am vorbit cu ea şi din nou ne-a acuzat de tot felul de iluzii ca după câteva minute în care i-am explicat că este greşită, să înceapă să plângă şi să îşi ceară iertare.

Au trecut alte câteva zile şi alte experienţe. Într-o noapte primesc un telefon să vin de urgenţă la bază că nu mai ştiu ce să facă cu ea. Ţipa cât poate de tare, de se oprea lumea pe stradă şi se uita în casă să vadă ce se întâmplă. Se rugau toţi pentru ea, iar când porunceau duhului să tacă, tăcea. Când am venit era epuizată, nu mai ţipa.

A vrut să vorbească cu mine şi pentru o ora mi-a spus toată mărturia ei. Vă mărturisesc că era atâta demonism în tot ce a făcut şi spunea că simţeam aşa o presiune peste mine pe care nu o poţi exprima în cuvinte. Dar cuvintele ei m-au şocat. Nu am permisiunea să vă redau unele lucruri dar pot spune că s-a dat cu totul duhurilor demonice şi acestui om. Îmi explica cum noaptea auzea vocea lui, iar uneori a doua zi o suna şi continua la telefon ce vorbise noaptea. Şi multe, prea multe, altele.

Lucrurile au tot avansat stând aici până acolo încât într-o zi ne-a zis că noaptea l-a visat din nou pe acel om care se închina într-un templu şi că l-a visat pe zeul Cali. Mi-este greu să vă redau, dar în momentele în care duhurile încep să vină asupra ei, i se face rău, nu mai are putere în trup de loc şi există o presiune asupra ei pe care o poate resimţi oricare altul care se roagă pentru ea.

Când şi-a închinat viaţa diavolului acel om a pus-o să bea ceva, şi atunci când cei de la bază unde a făcut DTS-ul s-au rugat pentru ea. Ne spunea că a scos lichidul acela, însă acum spune că tot mai este ceva în ea, că simte asta. Mi-este greu să spun vreo concluzie, dar ceea ce am realizat este că în Bihar starea ei a devenit rea, şi asta pentru că este o lume spirituală puternică.

Ea a veni aici pentru a ajuta la lucrarea pentru dezvoltarea comunităţii, însă este prea devreme şi prea greu. Am decis să o trimitem înapoi acasă şi în câteva zile probabil că va pleca. Dumnezeul cerului şi al pământului să se îndure de ea şi fie ca duhurile acelea să fie alungate în numele Celui ce a zdrobit capul diavolului.

Rugaţi-vă pentru ea, dar mai mult decât atât, nu uitaţi că şi noi ceilalţi suntem atacaţi pentru că cel rău vrea să zdrobească orice suflet neveghetor şi slab. Fie ca Domnul să ne trezească şi prin această experienţă!

Despre noi – Am reuşit, aşa cum era de aşteptat, să ne readaptăm. Am avut o mulţime de musafiri, chiar vorbeam cu Luiza şi cred că vreo 8 zile am avut mereu musafiri. Am fost binecuvântaţi să avem şi nişte prieteni din Brazilia pentru vreo 3-4 zile şi am avut o părtăşie excelentă cu ei.

Între timp a trebuit să alergăm pe la poliţie să ne înregistrăm, dar vreau să vă spun că peste tot Dumnezeu a revărsat binecuvântările Lui. La şcoală când am ajuns mi-au spus că este totul bine şi mă vor suna în perioada următoare să mă anunţe când pot să reiau cursurile, aşa că toată slava să fie doar Celui căruia ne-am dat ca o jertfă vie.

Boala nu prea ne-a ocolit nici ea, atât eu cât şi Emma am fost răciţi şi încă suntem, dar va trece, iar Luiza astăzi a avut dureri de cap destul de mari, sperăm însă că sunt toate trecătoare.

Aşadar toate îmbinate formează lucrarea lui Dumnezeu pentru şi în noi. Mulţumim pentru suportul pe care îl putem simţi şi vedea şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere să ne inunde inimile tuturor care trăim pentru El.

Pria – nu ştiu dacă vă mai amintiţi de Pria. Am scris cu mai multe luni în urmă despre ea. Am întâlnit-o la o biserică nominală. Apoi a venit cu noi la DTS şi deşi nu a fost studentă, ea a participat la cursuri. Pentru o perioadă nu am mai ştiut nimic despre ea, mai ales cât am fost acasă, însă am aflat că a fost cel puţin o familie care s-a rugat acasă pentru ea.

Ei bine, odată reîntorşi ne-am interesat de ea şi am aflat că între timp ea a început să meargă la un grup de casă cu o parte dintre cei de la baza noastră. Si nu numai atât, dar sora ei mai mică a început şi ea să meargă şi este chiar mai hotărâtă decât Pria.

Îmi spunea Santosh (liderul de acolo) că i-a adus chiar şi pe unii colegi de la şcoală şi asta ne-a dat aripi, pentru că am ales într-un moment să o luam la noi acasă la masă şi de acolo a pornit toată această poveste. Ea are nevoie de rugăciunile noastre, pentru că este foarte activă şi deseori îşi neglijează viaţa, şi a slăbit foarte mult în ultima vreme.

Alte veşti – Aşa cum scrie şi Paul în mesajul lui, am găsit o casă noua pentru lucrători şi DTS. În mai puţin de 3 ore am reuşit să o vedem, să finalizăm totul şi chiar să semnăm contractul de închiriere. Este casa unui catolic care a fost foarte entuziasmat că vrem să o luam şi s-a dovedit până acum a fi un om deosebit.

Anul acesta Conferinţa Tineri Pentru Misiune din estul Indiei va fi organizată în oraşul nostru în luna martie. Să ne rugăm pentru toţi cei ce vor veni ca Dumnezeu să-şi dea binecuvântarea Lui şi să ne vorbească tuturor. Va fi cred cea mai mare provocare în ceea ce priveşte organizarea şi aşteptăm să ne întâlnim în jur de o sută de lucrători, care activăm în zona de est.

Zilele astea am umblat şi am văzut mai multe terenuri din afara oraşului, la 2-3 km. Continuăm să mulţumim că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu această viziune şi că o parte dintre dumneavoastră aţi făcut ca această viziune să devină din ce în ce mai reală şi palpabilă. Noi sperăm ca anul acesta să putem să păşim mai înainte şi să găsim ceva care serveşte scopului lui Dumnezeu aici, un teren pentru o bază de misiune. Şi Dumnezeu să binecuvânteze ceea ce avem şi facă El să se înmulţească!

Mulţumim pentru suportul şi inima cu care lucraţi împreună cu noi şi vă dorim o lună abundentă în care să fim închinători reali!

Împreuna cu Dumnezeu

Marian si Luiza

1 thought on “Viziune şi binecuvântare

  1. Multumesc pentru marturie, am insa senzatia ca astfel de marturii vin uneori cam tarziu si mie personal mi-ar place sa cunosc direct de la sursa periodic cu ce se confrunta misionarii, cei care si-au dedicat in intregime viata domnului in vederea slujirii. Domnul sa-i binecuvanteze pe cei care slujesc in India, intelegem ca e o lucrare grea, rostim peste cei care slujesc acolo Har si Favoare neobisnuita de la Domnul, protectie supranaturala si o ungere de rezboinici care cuceresc mai mult teren pentru Cel Prea Inalt! Cu drag

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *