Un an pentru rugaciune

Marian si Luiza – India

Dumnezeu are nevoie de rugaciunile noastre in anul 2010 – Stiu ca doar citind titlul unii deja m-ar categorisi ca eretic, caci ce ar avea nevoie Dumnezeu! Nu voi incerca sa vorbesc de erezie caci ar fi ca si cum in mijlocul luminii vorbesti de intuneric, dar as vrea sa vorbesc despre o realitate care ne-ar putea intimida pentru ca are de-a face cu o responsabilitate imensa pe care cei mai multi nu o intelegem sau credem ca o intelegem, dar uitandu-ne la propria viata, mereu lasa de dorit.

Rugaciunea de mijlocire – o nevoie? Un moft al lui Dumnezeu care oricum face tot ce vrea? Deseori am avut momente unice in rugaciunea de mijlocire. Erau intrebari pe care mintea mea le avea, dar nu indraznea sa imi ofere un raspuns.

In ultima vreme am cumparat mai multe carti despre rugaciune, pentru ca in viata mea era o practica dar nu suficient explorata. Iubesc sa fac lucruri, dar si mai mult iubesc sa stiu si de ce fac ceea ce fac pentru ca asta ma motiveaza. Insa ca sa nu scriu prea mult, pentru ca unii mi-au spus ca scriu articolele prea lungi (probabil intr-o perioada in care cititul a devenit precum o caruta trasa de cai in fata imaginilor video, care sunt ca o masina de ultima generatie), as vrea sa impartasesc o viziune pe care mi-am insusit-o in urma explorarii acestui subiect.

Dutch Sheets spune “daca Dumnezeu va interveni, indiferent daca ne rugam sau nu, atunci nu mai are de ce sa ne ceara sa ne rugam, iar noi nu trebuie sa ne mai pierdem timpul”. Cu mult inainte de el insa John Wesley facea o afirmatie si mai puternica “Dumnezeu nu face nimic pe pamant, decat ca un raspuns la o rugaciune plina de credinta”.

Despre ceea ce credem noi, se poate vedea din viata noastra. Multi afirmam ca rugaciunea este importanta, chiar vitala precum aerul, insa viata noastra de rugaciune vorbeste si mai tare despre adevarata noastra teologie. Cei mai multi dintre noi indoindu-ne de faptul ca Dumnezeu are nevoie de rugaciune am facut din aceasta doar o practica, pentru ca “oricum Dumnezeu va face ceea ce vrea pana la urma” o afirmatie adevarat de falsa si asta nu pentru ca Dumnezeu nu poate face ceea ce vrea si ar fi intr-un fel dependent de noi, ci pentru ca atunci cand am fost creati de El dupa chipul Sau, Dumnezeu ne-a facut administratori ai lucrurilor care ne inconjoara. Activitatea sau pasivitatea noastra zideste sau zdrobeste, pentru ca lumea aceasta este condusa de noi in parteneriat cu Dumnezeu.

Despre acest adevar zdrobitor vorbeste si Peter Wagner care spune ca “trebuie sa intelegem ca Dumnezeul nostru suveran a avut propriile Sale motive in a alcatui aceasta lume, in asa fel ca voia Sa sa depinda de atitudinile si de actiunile fiintelor umane. El le permite oamenilor sa i-a decizii care sa poata influenta istoria… lipsa de activitate umana nu anuleaza lucrarea de rascumparare, dar inactivitatea omeneasca poate sa faca ispasirea lipsita de efect in vietile oamenilor pierduti”

Dumnezeu in mod cert nu ne-ar fi cerut niciodata sa ne irosim timpul pentru ceva ce s-ar fi intamplat oricum.

Asadar dragilor nu ne rugam pentru ca asa vrea Dumnezeu, ci ne rugam pentru mult mai mult, pentru ca am fost invitati in acest parteneriat Tata – copii, parteneriat in care rugaciunea mea zdruncina temeliile intunericului, aduce vindecare, aduce trezire si viata celor ce nu o au. Daca vrem ca lucrurile sa se intample, trebuie sa ne rugam.

“Dumnezeu nu a renuntat niciodata la dreptul Sau de proprietate asupra pamantului, ci a desemnat omului responsabilitatea guvernarii lui… Trezeste-ne, Doamne, pentru a ne putea indeplini destinul” “Rugaciunea de mijlocire – Dutch Sheets”

Mari lupte spirituale – Recent in echipa noastra am avut parte de o noua avalansa de lupte spirituale. Eram plecati din Bihar insa mai multe telefoane ma lasau sa inteleg ca cel rau pregateste o noua invazie. Lipsa unei intelegeri adecvate cu privire la unul dintre studentii de la DTS a dus la separarea in doua tabere a personalului scolii. O parte dintre ei solicitau sa il trimita casa, iar altii spuneau sa ii mai dea o sansa – asemanator cu divergenta dintre Pavel si Barnaba.

Paul care este si liderul de DTS in aceasta serie a decis sa-i ma dea o sansa, ceea ce i-a afectat pe cei care considerau ca trebuie ca studentul sa plece. Asa ca atat studentii cat si stafful au trecut prin mai multe zile in care nemultumirea s-a manifestat cand intr-o tabara cand in cealalta. Stiu ca nici lui Paul nu i-a fost usor sa ia o decizie, insa ceea ce s-a petrecut fulgerator de repede a lasat rani si dezamagiri in mai multi membrii ai echipei.

Motivul pentru care scriu aceasta este pentru ca intotdeauna am iubit transparenta in locul spectacolului asa ca nu ma gandesc ca impartasesc aceste lucruri cu farisei si carturari, ci cu oamenii lui Dumnezeu, care in comunicarea lor cu Tatal, impreuna, vor proclama prezenta lui Dumnezeu si vindecare in mijlocul echipei.

Lupta in Bihar continua sa fie imensa asa cum este si nevoia de oameni maturi si spirituali. Am avut ca echipa momente extraordinare si au fost perioade extrem de grele, luptele au variat enorm, iar biruintele ne-au impins mereu inainte. In spatele tuturor victoriilor sunt rugaciuni – ceva incredibil; incredibil de neglijat – incredibil de puternic. Continuam sa navigam si nu doar cu gandul ca vom supravietui, ci cu gandul ca vom cuceri – Nordul Indiei are nevoie de Cristos si Dumnezeu are nevoie de noi!

Evanghelizare in Mahua – In perioada Craciunului, Daniel impreuna cu unul dintre pastorii din Mahua si mai multi studenti DTS din Orissa au reusit sa organizeze trei zile de evanghelizare, in care mai multe sute de oameni au auzit Vestea Buna, majoritatea pentru prima oara. Frumusetea acestor intalniri a fost reprezentata de cei peste 10 oameni care au manifestat dorinta de a-L primi pe Cristos in viata lor (un act in care sigur multi nu au inteles implicatiile – dar sunt extrem de deschisi) asa ca Daniel si pastorul de acolo merg la ei si le explica in mod detaliat planul lui Dumnezeu cu noi oamenii.

Lucrarea cu copiii – A doua serie de evenimente a fost reprezentata de lucrarea cu copiii din slam – lucrare care se desfasoara in trei locatii. Nu am putut organiza evenimente majore, dar au sarbatorit impreuna si au avut ceva dulciuri si sucuri.

De asemenea, in aceeasi perioada a sfarsitului de an, Nicu si Magda impreuna cu Salomi au putut forma o echipa pentru cateva zile si ulterior si Manuela o alta fata din Romania care a fost pentru 2 saptamani in Patna s-a alaturat si ea acestei lucrari si au fost de un ajutor mai mare decat poate realizeaza.

Si pentru ca scriu de Nicu si Magda, stiu doar ca doresc dupa reintoarcerea lor din Nepal sa continue sa investeasca in aceasta lucrare cu copiii in slam. Fie ca rugaciunile noastre sa insoteasca aceasta lucrare si pe cei implicati in ea!

Echipa de DTS – Tot in aceste ultime doua luni am fost binecuvantati sa avem la baza o echipa de DTS din America, care desi venea din USA era compusa din coreeni, pentru ca era un DTS pentru coreeni. Am fost impreuna doar pentru cateva zile insa a fost deosebit si unul dintre pastorii la care au mers mi-a marturisit ca au fost extraordinari in ceea ce au facut la biserica. Si va marturisesc ca parca nu avem bucurie mai mare decat aceea de a vedea si a putea fi o binecuvantare pentru altii, nu doar noi ca familie ci ceea ce Dumnezeu a initiat aici si ne-a facut si noua parte in aceasta lucrare.

Curs de viata spirituala – Neincercand sa il imit pe fratele Iosif Ton, ci poate mai degraba influentat de dumnealui, am inceput o serie de invataturi pe care urmaresc sa le tin in diferite biserici. Prima dintre ele a fost o biserica baptista unde trei duminici consecutive am putut organiza si tine un curs de viata spirituala. Impactul a fost mare, atat pentru mine care l-am tinut cat si pentru cei care au participat cele trei duminici. Am avut un timp deosebit impreuna, de la liderul bisericii pana la tinerii de acolo. A fost ceva unic! Exista deja cererea ca dupa ce ne vom reintoarce in Patna, caci nu suntem acolo acum cand scriu mesajul acesta, sa tinem intr-o alta biserica acelasi curs asa ca avem motive sa multumim si sa ne rugam ca Dumnezeu sa zideasca prin aceasta invatatura o fundatie sanatoasa pentru cei ce sunt ai lui Cristos.

Seminar de coaching – In luna noiembrie am putut participa la un seminar despre coaching. Poate ca pentru unii este un cuvant destul de ciudat. Era chiar si pentru noi. Chiar si acum cand scriam ma gandeam cum oare este tradus in romana? Interesant, este exact ca in limba engleza, iar daca ar fi de tradus s-ar traduce “antrenament”.

Desi pare din aceeasi familie cu consilierea, coachingul este insa total diferit ca abordare. Eu, ca lider care sunt intr-un astfel de program de un an de zile, am beneficiat enorm de mult, ceea ce ne-a determinat sa facem si primul pas in a invata cum sa oferim coaching, nu doar sa primim.

Vizite si intalniri – Nu cu mult inainte de a pleca pentru o scurta perioada de vacanta, am avut ca musafir pe Ariel un baiat din Fiji. Motivul intalnirii a fost sa discutam despre o viziune noua care se numeste 4K. Este poate urmatoarea etapa in perspectiva asupra evanghelizarii dupa fereastra 10/40. Trecand peste detalii destul de interesante, pentru noi ca baza reprezinta o viziune pe care vrem sa o implementam si probabil ca pe traseu vom relata mai multe. (Pentru detalii puteti vizita www.4kworldmap.org. Poate fi implementata de orice biserica sau organizatie)

In afara de multele vizite din partea altora, am vizitat si noi recent pe o buna prietena din Brazilia care este lidera uneia dintre zonele din vestul Indiei. Am avut impreuna 11 zile deosebite, am impartasit reciproc despre lucrare si desigur am invatat lucruri noi din experienta ei ca lidera – si ce este si mai coplesitor este sa vedem oameni din tari care nu aveau nimic de oferit misiunii, dar care acum au lideri si viziune pentru lumea intreaga. Am ramas si mai impresionat cand vorbeam cu A. si imi spunea cata pasiune au crestinii din Brazilia pentru misiune si cat de mult ajuta in toate felurile ca Vestea Buna sa ajunga la marginile pamantului.

Si nu in ultimul rand – partea cea mai mult asteptata de noi – vacanta a sosit. Pana pe data de 17 ianuarie avem vacanta ca familie. Tanjeam dupa acest timp si desi au trecut mai multe zile si nu simt ca mi-am revenit, totusi ca familie asteptam ca Dumnezeu sa ne elibereze de oboseala excesiva care s-a acumulat, mai ales ca anul in care am intrat nu va fi unul lipsit de activitati ci din contra.

Copiii sunt bine, se bucura de timpul acesta cum nu am mai vazut vreodata. Emma este in culmea fericirii, parca este o poveste pentru ea, Irina este asa de entuziasmata ca cea mai mare parte din timp, intr-o zi normala, zambeste. Luiza si cu mine cel mai mult simtim nevoia de odihna, si asta si facem ori de cate ori nu suntem ocupati cu copiii.

Fratele meu in India – Cand ma gandesc la fratele meu Gabi (eu, Marian), parca traiesc o aventura din poveste. Acum mai bine de un an, in noiembrie 2008, stateam impreuna noaptea la calculator si comunicam. Era poate cea mai grea perioada din viata lui, pentru ca afacerea care mersese perfect a primit o grea lovitura de la o retea organizata din Romania. Nimeni nu avea sa le mai faca dreptate, dar ce a iesit frumos din tot, este ca acum suntem frati de doua ori. Acum dupa un an, cea mai mare dorinta a lui este sa ne viziteze in India, vizita care va avea loc in ianuarie anul acesta. Vine sa invete si sa-i vorbeasca Dumnezeu. Este o bucurie pe care nu am putut sa o tin ascunsa, mai ales ca in toata aceasta aventura a pasit doar prin credinta. Sa ne rugam ca Domnul sa ridice din el un om dupa inima lui Dumnezeu.

Si pentru ca tocmai am observat ca mesajul din nou a devenit lung, cum era sa inchei fara sa ne amintim de voi, cei iubiti de noi? Multumim si la inceputul acestui an pentru angajamentul cu care sustineti aceasta lucrare. Chiar astazi vorbeam cu un misionar suedez si ma uitam ca atunci cand vorbeam despre Romania – istoria ultimilor zeci de ani, parca era surprins de ce auzea. Dintr-o tara care a trecut prin atat greu, ne-a chemat Dumnezeu pe atatia dintre noi tot intr-un loc unde am dat de greu, nordul Indiei. Insa surpriza avea sa o afle cand am vorbit despre suportul nostru, si fericit cum doar Dumnezeu stie, a trebuit sa ii spun ca romanii sunt instrumentele lui Dumnezeu in rugaciune si financiar si chiar pe multe alte planuri. Va multumim ca toti acesti ani ati ascultat vocea Lui, ca pentru multi misiunea nu mai este ceva din carti ci ceva din noi, parte a investitiilor noastre.

Dumnezeu sa binecuvanteze Romania si pe romani oriunde ar fi!

Marian, Luiza si Emma, impreuna cu echipa TPM din Patna

Cei care doresc sa sprijine familia Nitu in misiunea din India o pot face prin rugaciune zilnica sau financiar in conturile:

Cont EURO: RO75 RZBR 0000 0600 0427 0535

Cont LEI: RO33 RZBR 0000 0600 0427 0709

Cont USD: RO31 RZBR 0000 0600 0501 9973

Raiffeisen Bank – SMB Calea Victoriei 155, Sector 1, Bucuresti – Romania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *