Trei întrebări despre ţepuşul lui Pavel

Extras din cartea VINDECÂND BOLNAVII de T.L. Osborn.
Pentru cei ce doresc si versiunea printabila, o puteti descarca de aici.

Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia.
Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.
(2 Cor. 12:7-9)

Învăţătura larg răspândită că Dumnezeu este Autorul bolii şi că El vrea ca unii dintre cei mai credincioşi copii ai Săi să rămână bolnavi şi să-l glorifice dând dovadă de tărie şi răbdare, fără îndoială a dus la ideea că Pavel avea o boală pe care Dumnezeu a refuzat să o vindece.
Mii de oameni valoroşi au suferit inutil din cauza bolilor ani de zile, încredinţaţi că Îi fac plăcere lui Dumnezeu, presupunând că El i-a cerut lui Pavel să sufere de o anumită boală.
Pentru a înţelege acest lucru, să vedem ce spune Biblia despre „ţepuşul în carne” şi anume: 1) ce era „ţepuşul”, 2) ce trebuia să facă şi 3) de ce i-a fost trimis lui Pavel.

  1. Expresia „ţepuş în carne” a fost folosită în Vechiul şi în Noul Testament fără excepţie ca o ilustraţie. Niciodată în Biblie această figură de stil nu are sensul de boală. La fiecare menţionare în Biblie, se specifică foarte clar ce este „ţepuşul în carne”.
    În textele din Numeri 33:55 şi din Iosua 23:13, expresia „ţepuş în carne” se referă la canaaniţi, naţiunile păgâne din Canaan. În ambele cazuri, Biblia specifică clar că e vorba de persoane. Pavel spune ce anume era acest „ţepuş” – „un sol al lui Satan”. Cuvântul „sol” este traducerea termenului grecesc „angelos,” care înseamnă „înger, mesager.” În toate cele 181 de cazuri când se foloseşte cuvântul „angelos” se face referire la o persoană şi nu la un lucru.
  2. Pavel nu ne spune doar cine era „ţepuşul”, „un sol al lui Satan,” ci şi ce venise să facă: „să îl pălmuiască”. Urmăriţi întrebuinţarea cuvântului în Matei 26:67, Marcu 14:65, 1 Cor. 4:11, 1 Petru 2:20. În nici unul dintre aceste cazuri nu se referea la boală. Acest „mesager” a fost trimis să-l lovească, să-i dea lovitură după lovitură acestui om credincios al lui Dumnezeu. Scriptura nu menţionează boala în lista loviturilor din viaţa lui Pavel. Imediat după întoarcerea lui Pavel, Dumnezeu l-a trimis pe Anania la Pavel cu mesajul: „îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16) care s-a materializat astfel:
    • iudeii s-au sfătuit să-l omoare (Fapte 9:23)
    • a fost împiedicat să li se alăture credincioşilor (Fapte 9:26)
    • împotrivire din partea diavolului (Fapte 13:6-13)
    • împotrivire din partea iudeilor care întărâtau mulţimea (Fapte 13:44-49)
    • izgonit din Antiohia (Fapte 13:50)
    • atacat de mulţime şi izgonit din Iconia (Fapte 14:1-5)
    • bătut şi întemniţat în Filipi (Fapte 16:12-40)
    • atacat de mulţime şi alungat din Berea (Fapte 17:10-14)
    • atacat în Corint (Fapte 18:1-23)
    • atacat în Efes (Fapte 19:23-41)
    • i s-au întins curse de către iudei (Fapte 20:3)
    • atacat de iudei, dus la judecată de cinci ori şi multe alte încercări

    În afara reproşurilor, lipsurilor, persecuţiilor şi pericolelor menţionate în 2 Cor. 12, în capitolul 6 din aceeaşi scrisoare, el menţionează bătăile, întemniţările, răscoalele, ocara, vorbirea de rău, fraţii mincinoşi. În capitolul 11 el spune: „De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!” (2 Cor. 11:24-27)
    Cine dacă nu îngerul lui Satan poate fi responsabil pentru toate aceste suferinţe?

  3. De ce a fost trimis solul lui Satan să-l pălmuiască pe Pavel? Răspuns: „şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri…”.
    Cred că nu poţi pretinde că boala ta este un „ţepuş” ca cel al lui Pavel, decât dacă ai primit din abundenţă revelaţii pline de strălucire şi e nevoie să fii împiedicat să te umfli de mândrie. Dacă ceri „ţepuşul,” atunci trebuie să te supui întregii învăţături descoperite în toate celelalte versete despre „ţepuşul” lui Pavel; el s-a bucurat în tot ce a suferit din cauza mesagerului lui Satan, iar dacă el era bolnav şi tu suferi ca şi el din cauza bolii, de ce nu te bucuri de boala ta, în loc să încerci să scapi de ea? Daca cineva se mândreşte cu „ţepuşul” său, n-ar trebui să meargă la cel mai bun chirurg să i-l îndepărteze.

Ne vom îndrepta atenţia acum spre pasajele biblice considerate a fi demonstraţia faptului că „ţepuşul” lui Pavel era un fel de boală, folosind Concordanţa Exhaustivă a Dr. James Strong.

  • „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele…De aceea simt plăcere în slăbiciuni… (2 Cor. 12:9-10)
    „Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. (Gal. 4:13)
    „Eu însumi când am venit în mijlocul vostru am fost slab, fricos şi plin de cutremur”(1 Cor. 2:3)
    „… când este de faţă el însuşi este moale…” (2 Cor. 10:10)
    „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Cor. 12:9)
    Termenul grecesc tradus în româneşte „slăbiciune,” mai este utilizat de Pavel şi în Romani 8:26 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. Este acelaşi cuvânt care apare şi în Evrei 11:34, când se vorbeşte despre prorocii care s-au întărit şi au devenit viteji puternici. În 2 Cor. 13:4 se vorbeşte despre răstignirea lui Cristos: „În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu”.
    Aceste cuvinte traduse „neputinţă” şi „slăbiciune,” cu referire la viaţa lui Pavel nu înseamnă boală sau afecţiune a ochilor.
    În următoarele versete, cuvântul „slăbiciune” este în antiteză cu termenul „putere” sau „puternic,” fără a face aluzie la slăbiciunea datorată unei boli (Rom. 4:19, 8:3, 14:2, 21; 1 Cor. 8:9; 9:22, 15:43; 2 Cor. 13:4, Evr. 5:2, 7:28).
    Când Pavel vorbeşte despre slăbiciunea sa înaintea Bisericii, el îşi exprimă dependenţa totală de Duhul şi de puterea lui Dumnezeu, „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu”.
  • „Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu…”(Gal 4:14).
    Cuvântul „ispită” (care este interpretat ca însemnând un fel de boală) este tradus din acelaşi termen grecesc folosit atunci când se vorbeşte despre ispitirea lui Isus în pustiu de către Satan „După ce l-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme” (Luca 4:13). Acelaşi termen mai este utilizat şi de Domnul Isus atunci când le spune ucenicilor: „Rugaţi-vă ca să
    nu cădeţi în ispită” (Luca 22:40). În nici unul dintre aceste cazuri cuvântul „ispită” nu se referă la vreun fel de boală.
  • „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris cu însăşi mâna mea” (Gal 6:11).
    Ni s-a spus ca Pavel era aproape orb şi de aceea a trebuit să scrie cu litere mari, dar să luăm aminte la următoarele adevăruri:
    Mai întâi, cuvântul tradus în româneşte „slove” folosit de Pavel în textul anterior, provine din acelaşi termen grecesc întrebuinţat în 2 Cor. 3:6, unde tot el spune: „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă” şi cu siguranţă nu se referă la literele alfabetului.
    În al doilea rând, cuvântul „mare” este tradus din limba greacă având sensul de cantitate, nu de dimensiune. O literă a alfabetului poate fi „mare” ca dimensiune, însă nu sub aspectul cantităţii.
    În al treilea rând, Pavel, fără îndoială, vorbeşte despre epistola sa ca fiind lungă, deoarece nu obişnuia să-şi scrie singur scrisorile.
  • „Căci vă mărturisesc ca, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat” (Gal 4:15).
    Se presupune că acest verset demonstrează că ochii lui Pavel erau atât de afectaţi de o boală orientală, încât oamenii erau gata să-i dea proprii lor ochi pentru a-i înlocui ochii săi bolnavi. Mi se pare o îngâmfare să-ţi bazezi presupunerea că Pavel avea o boală de ochi pe acest verset. Fără îndoială că expresia folosită de galateni exprima afecţiunea şi dragostea pentru slujirea lui Pavel.
    Examinând versetele biblice folosite pentru a demonstra că Pavel era bolnav şi că avea probleme cu ochii, vedem că e nevoie doar de câteva minute de gândire atentă şi de studiu pentru a descoperi că nu susţin deloc ceea ce se predică în mod tradiţional. Presupusa boală a lui Pavel ar contrazice adevărul biblic.

De meditat asupra ţepuşului lui Pavel

  1. Din moment ce vindecarea este un element esenţial al Evangheliei, cum e posibil ca Pavel sa se bucure de „o deplină binecuvântare de la Cristos” (Rom 15:29) şi să rămână bolnav? Nu face parte vindecarea din binecuvântarea Evangheliei?
  2. Daca Pavel era bolnav, cum puteau efesenii să creadă în astfel de „minuni nemaipomenite” de vindecare (Fapte 19:11-12)?
  3. Daca Pavel era bolnav, cum a fost posibil ca de la prima sa predică în Listra să se nască o astfel de credinţă în inima unui necredincios, olog din naştere (Fapte 14:8), încât să fie vindecat instantaneu într-un mod miraculos?
  4. Daca Pavel era bolnav, cum ar fi putut „să aducă neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15:18-19), când un pastor care pretinde astăzi că are un „ţepuş în carne” ca Pavel, este incapabil să slujească, fiind în pat, acasă sau la spital şi, rareori, dacă nu chiar niciodată, făcând semne şi minuni?
  5. Daca Pavel era bolnav, cum de, atunci când a predicat pe insula Malta pentru prima dată, tatăl lui Publius şi apoi „toţi ceilalţi bolnavi de pe insulă au venit şi au fost vindecaţi”? (Fapte 28:8-9)
  6. Din moment ce „ţepuşul” nu împiedica oamenii să aibă credinţă şi să fie vindecaţi în Efes, Malta, Listra şi aproape orice loc unde Pavel a predicat, de ce este folosit astăzi pentru a împiedica vindecarea fizică?
  7. În trecut „credinţa venea prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu,” în timp ce azi „credinţa pleacă, ne părăseşte prin auzirea cuvintelor predicatorului,” deoarece el ne spune că „Pavel a fost bolnav şi Dumnezeu nu a vrut să îl vindece, deşi s-a rugat de trei ori, deci poate că nu e voia Domnului să fii vindecat”. Acest argument ne obligă să renunţăm la toate făgăduinţele lui Dumnezeu de a-i vindeca pe TOŢI cei care cer, la toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu menite să ne sporească credinţa. Acest argument ne obligă să căutam o revelaţie specială a Duhului lui Dumnezeu pentru a stabili dacă Dumnezeu vrea sau nu să vindece fiecare caz în parte. N-are nici
    o logică! Nu e ciudat că cei care predică „ţepuşul” lui Pavel ca fiind o boală, le recomandă oamenilor să se supună operaţiilor sau tratamentelor medicale pentru a se vindeca, în loc să se roage până ce Dumnezeu le descoperă că nu e voia Lui să-i vindece, aşa cum pretind ei că Dumnezeu i-a revelat lui Pavel? Ca să nu se contrazică, ei ar trebui să le recomande oamenilor să se „bucure” în boala lor, aşa cum zic ei că a făcut Pavel, în loc să încerce să scape de „ţepuş”.
  8. Pavel nu a fost niciodată împiedicat în lucrarea lui de „ţepuş,” deoarece el mărturiseşte că „a lucrat mai mult decât toţi” (1 Cor. 15:10). N-ar avea sens ca un om bolnav să poată lucra mai mult decât toţi ceilalţi predicatori sănătoşi.
  9. Daca afirmaţia „Harul Meu îţi este de ajuns” însemna că Dumnezeu i-a zis lui Pavel să rămână bolnav, aşa cum predică mulţi astăzi, ar fi singurul caz în Biblie unde Dumnezeu i-ar spune unui om că El vrea ca acesta să rămână bolnav şi că El îi va da har pentru trupul său bolnav. Nicăieri în Scriptură nu se afirmă că Dumnezeu dă har trupului fizic. Harul lui Dumnezeu îi este dat doar omului dinăuntru care se înnoieşte zi de zi. Harul lui Dumnezeu este pentru „omul duhovnicesc,” iar „viaţa lui Isus se arată în trupul nostru muritor” (2 Cor. 4:11).
  10. Ţepuşul nu l-a împiedicat pe Pavel „să-şi încheie alergarea” şi totuşi mulţi dintre cei care învaţă că acest „ţepuş” era o boală şi ca urmare cred că boala lor este asemenea „ţepuşului” lui Pavel, sunt seceraţi la mijlocul vieţii şi lucrării lor.
  11. Lucrarea lui Pavel era plină de miracole, vindecări, semne şi minuni oriunde predica. Ce ciudat e că predicatorii ne spun că „ţepuşul” lui Pavel era ceva ce Pavel niciodată nu a afirmat că e şi apoi se folosesc de această presupunere chiar împotriva lucrării în care Pavel a excelat – miracolele de vindecare.
  12. Predicarea lui Pavel a dat naştere la credinţa pentru vindecare în cei care îl ascultau şi miracolele de vindecare erau ceva obişnuit pe tot parcursul lucrării sale. Cei care predică faptul că Pavel suferea de o boală pe care Dumnezeu nu a vrut să o vindece, arareori produc credinţa pentru vindecarea bolnavilor, lucru evidenţiat de faptul că miracolele sunt aproape inexistente în bisericile lor. Mulţi merg până într-acolo încât afirmă că zilele miracolelor au trecut.
  13. Pavel a spus că „n-a ascuns nimic din ce vă era de folos” (Fapte 20:20). Cei care nu predică adevărul că Dumnezeu a pregătit vindecarea opresc o binecuvântare folositoare bolnavilor.
  14. Pavel a zis „am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Cristos … să aduc neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom. 15:18-19). De vreme ce vindecarea este parte a Evangheliei, cei care nu predică vindecarea nu răspândesc cu prisosinţă Evanghelia şi nu aduc mulţi la ascultare de El, aşa cum a făcut Pavel.
  15. Nu este straniu, repet, cum de unii slujitori ai lui Dumnezeu pot ignora Biblia în ceea ce priveşte subiectul vindecării, punând în umbră:
    • Numele răscumpărător şi al legământului „Iehova-Rafa”?
    • Legământul de vindecare al lui Dumnezeu?
    • Învăţătura şi făgăduinţele de vindecare în Vechiul Testament?
    • Precedentele de vindecare stabilite pe tot parcursul Vechiului Testament?
    • Cuvintele, învăţătura, poruncile, promisiunile şi vindecările lui Cristos prin care El ne-a descoperit voia lui Dumnezeu pentru trupurile noastre?
    • Darurile de vindecare, credinţa şi minunile instituite în Biserică de Duhul Sfânt?
    • Porunca dată Bisericii de a-i unge cu untdelemn pe cei bolnavi?
    • Faptul că Cristos a purtat păcatele şi bolile noastre în locul nostru?
    • Faptul că Cristos, în vremea în care Se afla aici pe pământ i-a vindecat pe „toţi cei care s-au atins de El” şi că „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”?
    • Faptul că mii de bolnavi au fost vindecaţi în mod miraculos de puterea lui Dumnezeu din vremea apostolilor până acum şi că în zilele noastre mii de oameni sunt vindecaţi de boli incurabile în aproape fiecare ţară din lume?

Pentru cei ce doresc si versiunea printabila, o puteti descarca de aici.

20 thoughts on “Trei întrebări despre ţepuşul lui Pavel

  1. In Fapte 28:8-9 scrie ca “toţi ceilalţi bolnavi de pe insulă au venit şi au fost vindecaţi”…
    …”iar pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet” in 2 Timotei 4:20
    Cum se explica cazul lui Trofim? Iar la scaldatoarea Betesda de ce nu a vindecat Isus decat pe un singur bolnav? Sa fi fost restul mai putin credinciosi ca acesta (care din discutia cu Isus parea destul de resemnat cu starea lui)?

  2. Ca medic personal al lui Pavel, va pot spune ca interpretarea cu boala iese din discutie. Am auzit mult prea multe aberatii, unii l-au facut pe Pavel nici mai mult nici mai putin decat epileptic!!!

    Marele apostol se refera la prigonirile suferite din pricina Cuvantului. Dealtfel nu trebuie decat sa studiati cu grija contextul.

    Articolul subliniaza foarte bine inconsecventa si contradictia in termeni a celor ce dau interpretari neadecvate scriptural.

  3. Sunt convinsa ca Dumnezeu face vindecari si miracole in zilele noastre(chiar am experimentat personal acest lucru)
    Intrebarea mea este:exista totusi exceptii cand Dumnezeu nu vindeca?De exemplu,Moise nu a fost vindecat desi prin el Dumnezeu a facut miracole deosebite.E ca si cand Dumnezeu a vrut sa-l tina legat de Aaron.Probabil ca prin aceasta voia sa il foloseasca si sa-l binecuvinteze pe Aaron,poate ca Moise trebuia sa stie in orice clipa ca ceeace se intampla nu e prin puterea lui,ci prin puterea Creatorului(il ferea de mandrie)
    Oare cum s-a simtit Moise balbaitul vestind marea eliberare,facand miracole,el totusi ramanand nevindecat.Nu s-a gasit oare nimeni in preajma lui sa il intrebe:”Dar pe tine nu te vindeca Dumnezeu?”Cred ca era destul de neplacut.
    Daca scena asta s-ar intampla azi,ce am raspunde?

  4. Si cum putem interpreta versetul care spune ca Dumnezeu a facut pe mut si pe surd,ca El face vederea sau orbirea? Exod 4:11
    Daca El e Cel ce il face pe mut,de ce il face mut?El vrea ulterior sa nu mai fie mut?

  5. Exod 4:11-14
    Domnul i-a zis: “Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar, Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”
    Moise a zis: “Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.”
    Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise, şi a zis: “Nu-i oare acolo fratele tău Aaron Levitul…

    In unele cazuri s-ar putea sa nu pot da raspunsul DE CE face Domnul asa ceva. E clar ca Domnul cu gura lui a zis asta…
    Din context insa reiese clar ca Domnul intentiona sa-l vindece (sau sa-l faca sa comunice in mod miraculos) pe Moise daca ar fi indraznit…

  6. Cristina a scris:’Nu vad claritatea contextului de unde reiese ca…’

    Domnul i-a zis: ‘Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar, Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.’
    Iata dar de unde reiese ca Domnul nu a intentionat initial sa-i dea pe Aron drept gura. Atunci cand i-a zis sa-l foloseasca pe Aron deja a spus-o cu manie…

    Ideea este ca Domnul avea in intentie,initial, sa se foloseasca intr-un chip miraculos de Moise (vorbire miraculoasa sau vindecare, nu conteaza)…

  7. Articolul despre Tepusul lui Pavel din cartea lui T.L.Osborn este un document minunat care ar trebui sa puna capat multor neintelegei privitoare la problema vindecarii. Dar nu este chiar asa. Sunt surprins ca exista atita nesiguranta in rindul multor credinciosi in privinta vindecarii. Ceea ce m-a surprins cel mai mult este problema legata de Trofim din 2 Timotei 4:20, apoi nesiguranta legata de bolnavii de la scaldatoarea Betesda si am fost si mai surprins de problema Moise din Exod 4:10. Crestinii de azi cred ca Dumnezeu poate vindeca dar nu au siguranta ca El o poate face intotdeauna. Tocmai de aceea gasesc asemenea versete si exemple ca mai sus pentru a-si putea exprima ezitarile is nehotarirea. Chiar daca au experimentat ei insis vindecarea pastreaza totusi o nesiguranta in privinta voiei absolute a lui Dumnezeu de a vindeca si astazi. Poporul piere din lipsa de cunostinta – Osea 4:6. Daca Pavel l-a lasat pe Trofim bolnav nu inseamna ca Pavel nu s-ar fi rugat si nu ar fi pus miinile peste el ca sa fie vindecat inaitea plecarii lui in misiune. Cuvintul nu spune ce s-a intimplat mai departe cu Trofim. Daca ar fi trecut la Domnul din cauza bolii lui precis ca Pavel si-ar fi exprimat durerea pierderii lui cu acelasu curaj cu care-si exprima in scrisori greutatile si incercarile cu care este confruntat. La scaldatoarea Betesda Domnul l-a vindecat probabil pe cel care era cel mai neputincios dintre toti. Ceilalti aveau posibilitatea sa foloseasca apele care tamaduiau dupa ce ingerul le misca. Era obligatia lor sa fie atenti si sa prinda momentul propice dar precis ca fiecare din ei puteau sa se miste pina la marginea apei. Era problema lor sa actioneze cumva ca sa puna mina pe vindecare. In problema Moise ar trebui sa ne uitam la Fapte 7:22 unde Stefan facind o trecere in revista a istoriei poporului Israel il pomeneste si pe Moise care era “puternic in cuvinte si fapte”. Ma intreb cum ar fi putut fi puternic in cuvinte daca era bolnav, probabil de bilbiiala asa cum se stipuleaza intr-unul din comentariile de mai sus. Dar sa nu uitam un lucru. Dumnezeu il trimite pe Moise sa scoata poporul din Egipt dupa ce Moise traise 40 de ani in Midian, unde vorbise un dialect ebraic si unde nu a mai folosist limba egipteana deloc in acest timp. Este interesant ca in conceptia romaneasca Moise este considerat bilbiit. Aceasta se datoreste traducerii foarte confuse a textului in limba romana. Numai pentru a cita Vresiunea King James traducerea textului din Exod 4:10 spune … Doamne nu sunt elocvent (cu alte cuvinte nu sunt un om care sa fie iscusit in folosirea cuvintelor, nu sunt un orator). Moise nu se credea in stara sa poata confrunta cu cuvinte potrivite pe faraon, se temea de acest lucru. Limba era o bariera care lui Moise i se parea de netrecut. Aceasta ii spune de fapt Moise lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte Moise se considera greoi in exprimare, greoi in gasirea cuvintelor potrivite pentru ca nu mai era fluent in limba egipteana dupa 40 de ani. Aron, fratele lui Moise statuse in Egipt tot timpul acesta si stapinea perfect limba. Ar trebui sa fac si legatura cu textul din Ezechel 3:5 unde Dumnezeu il trimite pe profet la un popor “care nu avea o vorbire incurcata si o limba greoaie”. Dumnezeu nu l-a trimis pe Ezechel la un popor de bilbiiti ci la casa lui Israel a carui limba o cunostea. Cele doua texte care folosesc moduri asemenatoare de exprimare in privinta “elocventei” (cu alte cuvinte: Ezechel Eu nu te trimit la un popor ne-elocvent, care nu stie sa vorbeasca si pe care sa nu-l poti intelege) – Exod 4:10 si Ezechel 3:5 – vedem ca Moise se invinuia pe el insusi ca unul care avea o vorbire incurcata si o limba greoaie neconsiderindu-se elocvent. Moise nu era nici pe departe bilbiit pentru ca asa cum am mentionat mai sus textul din Fapte 7:22 el era un om erudit, puternic in cuvinte si fapte. Credeti ca Egiptul ar fi pregatit un bilbiit care nu se putea exprima decit cu greutate, sa cheltuiasca bani sit imp cu pregatirea lui si sa-l mai si ridice la rangul la care era Moise la curtea Egiptului?
    In concluzie vreau sa atrag atentia asupra unei maladii a credintei si anume nesiguranta si dubiul ascunse in spatele credintei. Cititi Iacov 1:8 si 4:8. Aici el se refera la credincisii sovaielnici, nehotariti, care ezita, cu inima impartita. Pe de o parte cred ca Dumnezeu vindeca minunat si azi dar mai am si dubii care le harnesc o nesiguranta care are radacini adinci.
    De aceea cred ca trebie facuta o alegere! Dumnezeu nu va lucra cu cei soveielnici si cu inima impartita.

  8. Cred din toata inima ca Domnul poate vindeca si ca dorinta Lui e ca omul sa traiasca fara boli, pentru ca am fost dezlegati de blestemul legii si in ranile Lui am fost vindecati.

    Am o intrebare in acest articol scrie:
    “În textele din Numeri 33:35 şi din Iosua 23:13, expresia „ţepuş în carne” se referă la canaaniţi, naţiunile păgâne din Canaan”

    Numeri 33:35 Au pornit din Abrona, şi au tăbărât la Eţion-Gheber.

    Iosua 23:13
    să fiţi încredinţaţi că Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră; ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste, şi nişte spini în ochi, până veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.

    Unde este termenul de Tepus in carne?

  9. Multumim pentru comentariu. Am corecta prima referinta. Este vorba de Numeri 33:55, nu Numeri 33:35.

    Acolo spune:
    “Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.”

    Versetul din Iosua este asemanator.

  10. Mi-a placut mult ceea ce Lorenz a mentionat despre Moise,si claritatea cu care a inteles caci noi sintem aceeia care trebuie sa apucam ceea ce are D-zeu .pt noi.Pricipiul e simplu .Facati-se dupa credinta ta.Marc 10/52, Luca 8/48, 17/19, Mat 9/29,8/13,21/22
    Daca pt israelitii din pustie,privitul la sarpe insemna vindecare,pt toti oare cei care privesc La Isus se pot astepta la mai putin?

  11. cateva argumenet asemanatoare,care confirma si complecteaza(desi nu cred ca mai era nevoi)ceea ce deja este in mare…
    Învăţătură greşită despre ţepuşul lăsat de Dumnezeu
    Datorită unei învăţături greşite despre ţepuşul lui Pavel, mii de bolnavi din toată lumea au murit înainte de vreme! În Biblie nu se menţionează niciunde că ţepuşul este boală. Citeşte cu atenţie Numeri 33:55, Judecători 2:3, 1 Samuel 1:6 -7, Ezechiel 28:24, Iosua 23:13 şi vei vedea că din aceste texte reiese clar că un ţepuş, mărăcine sau spin, nu reprezintă ceva în interiorul trupului, ci întotdeauna nişte oameni răi, mânaţi de duhuri străine care lovesc mereu din afară. Din Iosua capitolul 23 reiese că acel cuvânt ebraic folosit pentru „ţepuş” are rolul de a da cititorului o ilustraţie simbolică. Pavel explică ce era acel ţepuş şi anume „un sol al Satanei”.
    În Galateni 4:13, Pavel vorbeşte despre ţepuş: „Ştiţi că în neputinţa trupului meu v-am propovăduit Evanghelia la început”. E posibil ca aici Pavel să se fi referit la o neputinţă fizică, dar citind scrierile lui în continuare, ele relevă în mod clar că această neputinţă nu a persistat. Cel mai probabil, această neputinţă consta în rănile nevindecate încă pe care le primise în timpul prigonirilor pentru Cristos (Galateni 4 :14-15). Pavel şi-a arătat aprecierea faţă de galateni pentru faptul că n-au manifestat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru ei în trupul său. Dezgustul despre care aminteşte Pavel putea fi produs, foarte probabil, de trupul lui plin de răni, iar dispreţul de faptul că Pavel era slăbit, rănit si arăta, la un anume moment, ca un om fără prea multă valoare. Ispita consta în evitarea suferinţelor la care s-ar fi putut expune credincioşii din Galatia, slujindu-l pe Cristos, dar văzându-l în acelaşi timp pe Pavel în această situaţie. În niciun caz nu putea fi vorba, aici, de un defect la ochi, deoarece ochii lui fuseseră odată vindecaţi de Isus, la rugăciunea lui Anania (Faptele apostolilor 9 :18).
    La ceva vreme după ce a devenit apostol, Pavel scrie celor din Corint (1 Corinteni 11: 30): „Căci de aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm”.
    Dacă ţepuşul lui Pavel ar fi fost o boală fizică sau o neputinţă, atunci probabil cei din Corint i-ar fi dat un răspuns legat de aceasta. Dar tu, de ce eşti neputincios sau bolnav? Pavel le-ar fi spus probabil, corintenilor, „eu am un ţepuş…”, iar cei din Corint i-ar fi scris înapoi „şi nouă, de asemenea, ni s-au lăsat ţepuşuri…”.
    Pavel a făcut distincţie între darul vindecării şi darul minunilor. El nu credea că fiecare om se va vindeca instantaneu; reiese clar din Cuvânt că pe Trofim l-a lăsat bolnav, despre Epafrodit scrie că a fost bolnav aproape de moarte pentru că a lucrat mult pentru Evanghelie şi nu s-a vindecat imediat.
    Pavel nu era fanatic în ceea ce priveşte vindecarea naturală, care este la fel de dumnezeiască ca şi minunile. Şi lui Timotei i-a spus că pentru desele sale îmbolnăviri de stomac, să mai ia câte puţin vin. Pavel a dat de înţeles că, cei care sunt bolnavi, trebuie să creadă personal în vindecare. Abia după ce a văzut că ologul are credinţă, i-a spus acestuia: „Scoală-te, ridică-te în picioare! ” şi aceasta pentru că a văzut că avea credinţă să fie vindecat. Isus Însuşi n-a putut să facă nicio minune în Nazaret, din cauza necredinţei unora!

    Într-o împrejurare, Pavel le scrie galatenilor, declarând în mod uimitor cum Cristos ne-a eliberat de sub blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi (Galateni 3:13). În blesteme sunt cuprinse toate felurile de boli şi de răni cunoscute şi necunoscute, scrise şi nescrise în Biblie (Deuteronomul 28:61). Dacă Pavel ar fi avut vreo boală fizică, starea sa s-ar fi contrazis cu declaraţia de mai sus -Cristos ne-a eliberat de sub blestemul Legii-, deoarece parte din blestem ar fi fost încă peste el, prin acea boală. Galatenii ar fi sesizat acest fapt şi i-ar fi atras atenţia asupra lui.
    În Galateni 2:20, Pavel declara că, Cristos trăieşte în el. Putea, oare, în acelaşi timp, să trăiască în Pavel atât Cristos, cât şi boala? Pot oare, în acelaşi timp, lumina şi întunericul să opereze într-un un om plin cu Duhul Sfant, cum era Pavel? (1 Ioan 1:5, 2 Corinteni 6:14b)
    În Filipeni 4:13, Pavel declara: pot„ totul în Cristos” … „numai că nu vă văd aşa bine”, ar fi trebuit să adauge, dacă avea probleme de vedere! Indiferent la ce se referă anumiţi teologi când vorbesc despre ţepuş, trebuie să admitem cel puţin 2 lucruri: 1.ţepuşul nu l-a limitat niciodată pe Pavel în slujirea lui, el putând face orice fel de slujire la care îl chemase Dumnezeu şi 2. Pavel a lucrat pentru Cristos mai mult decât oricine.
    Întreabă-te: cât de mult te ridică ţepuşul tău deasupra celorlalţi sau ce revelaţii minunate ţi s-au descoperit, de a fost nevoie să primeşti şi tu un ţepuş?
    Ţepuşul lui Pavel sparge balonul credinţei mai mult decât orice alt contraargument vis-a-vis de vindecarea divină. Fericit este cel ce nu cade în această groapă ţepoasă! Firea cade, dar duhul cunoaşte adevărata cale!
    Are oare, Dumnezeu, ţepuşuri secrete în Templul Său -trupul nostru-, ţepuşuri constând în boli? Este oare voia Lui ca-n Templul Său să rămână boli? Răspunsul logic este „nu” (Matei 21:14). Este voia lui Dumnezeu ca parte din blestem -orice boală (Deuteronomul 28:61)- să se manifeste în Templul Său? Răspunsul este „nu”! Cristos a venit să strice lucrările diavolului (1 Ioan 3:8, Ioan 10:10, Faptele apostolilor 10:38). El a venit să ne elibereze de sub blestemul Legii şi consecinţele sale. Dacă tu crezi că Dumnezeu vrea să te lase bolnav, nu uita că întotdeauna ţi se face după credinţa ta! (Matei 8:13, Matei 9:29, Marcu 10:52, Luca 8:48, Luca 17:19), indiferent dacă ea este focalizată pe Isus sau pe ţepuşuri secrete. Totuşi, voia Lui este ca omul SĂ FIE VINDECAT! (Luca 5:12, Evrei 13:8, Matei 4 :23-24, Matei 8:16, Matei 9:35, Matei 12:15, Matei 14:14, Matei 14:36, Matei 15:30, Matei 19:2, Matei 21:14, Faptele apostolilor 10:38)
    Cuvântul Domnului afirmă că, credinţa vine în urma auzirii şi acest lucru este ceea ce trebuie să se întâmple: credinţa se produce prin auzire şi acceptarea adevărului descoperit. Orice „adevăr” descoperit dar care nu produce credinţă, nu este de inspiraţie divină! Imaginează-ţi un bolnav care aude că Pavel, deşi era sfânt, a fost ţinut bolnav de către Dumnezeu. Acest mesaj nu produce credinţă în bolnav, ci multă îndoială, nesiguranţă, confuzie, neîncurajându-i credinţa să lucreze. Acest concept nu face parte din Evanghelie -pentru că nu este o veste bună-, Evanghelia însemnând „vestea bună”. Vestea bună este că jertfa lui Isus e atotcuprinzătoare, acoperind toate nevoile oamenilor dispuşi să calce pe tărâmul victoriilor împlinite.
    Dacă Pavel cheamă Numele Domnului ca să fie vindecat de boala sa şi nu primeşte vindecare, în ciuda credinţei sale, înseamnă că afirmaţia lui Isus nu e valabilă oricând –facă-ţi-se după credinţa ta (Marcu 10:52)-, nefiind posibil totul prin credinţă, cum declara Pavel -pot totul în Cristos, care mă întăreşte (Filipeni 4:12). Pavel era un om al credinţei (2 Corinteni 5:6-7, Evrei 10:38-39).
    În Faptele apostolilor 9:4 Pavel cade la pământ, Îl vede şi-L aude pe Isus întrebându-l: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”, la care Saul întreabă: „Cine eşti Tu, Doamne?”, iar Domnul îi răspunde (vezi versetul 5): „Eu sunt Isus, pe care-l prigoneşti! Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş!” Să ne gândim la ce făcea Pavel în acea vreme: îi prigonea pe creştini. Ce făcea Penina cu Ana? O înţepa deseori, făcând-o să se mânie, prigonind-o cu vorbe grele (1 Samuel 1:6-7). Ce făceau străinii neizgoniţi de către evrei şi rămaşi în Canaan? Îi înţepau pe evrei (Numeri 33:55, Judecatori 2:3, Iosua 23:13)! Ce făcea voievodul Tirului –Satan- cu casa lui Israel? O înţepa şi-i aducea durere, printre toţi cei ce-l înconjurau şi dispreţuiau (Ezechiel 28:24). Ce făcea Pavel cu creştinii din Damasc? Ce era Pavel pentru ei, înainte de convertire? Îi prigonea, îi înţepa, le aducea durere, fiind ca un ţepuş pentru ei. Isus îl întreabă pe Pavel: ţi-ar fi greu să loveşti înapoi, cu piciorul, într-un ţepuş? Ce însemna aceasta? Răspunsul e clar: ţi-ar fi greu ca, ceea ce te pregăteşti să faci tu altora, să ţi se facă ţie? Ţi-ar fi greu să ţi se întoarcă situaţia în care îi pui tu pe copiii Mei, ca s-o experimentezi şi tu? Era însă prea timpuriu pentru Pavel, să dea răspunsul la această întrebare. După mai mulţi ani, Pavel a înţeles despre ce-i vorbea Isus şi a putut răspunde că într-adevar îi era greu -vedem aceasta în cererea sa repetată pe care i-o aduce lui Isus, rugându-L de trei ori să-l elibereze de această suferinţă. Într-adevăr, Pavel era încercat prin foc cu patimile lui Cristos (1 Petru 4:12-13), împlinind în trupul său ce lipsea Bisericii din suferinţele lui Cristos; scopul ţepuşului lui Pavel era să îl ţină smerit. Bătăile repetate de care a avut parte (2 Corinteni 11:24-25) au, într-adevăr, capacitatea de a frânge duhul, de-a zdrobi eul, mai ales când sunt aplicate în public. Aceste umilinţe pot jefui chiar şi pe cel mai mândru om, de eul său, depersonalizându-l prin umilirea repetată în public. Astfel, Pavel ajunge să declare că puterea lui Cristos e făcută desăvârşită în slăbiciune -slăbiciune din perspectiva oamenilor, însă glorie din partea lui Dumnezeu-.
    Privind dintr-un unghi neutru scena în care atât Pavel, cât şi Isus au fost umiliţi peste măsură de mult, oricine ar fi putut spune că aceşti oameni sunt slabi, pentru că n-au răspuns prigonitorilor lor cu aceeaşi monedă. Da, slabi în ochii oamenilor, însă tari în ochii lui Dumnezeu! Pavel afirma în 2 Corinteni 11:20: „dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi! Spre ruşinea mea o spun că am fost slab” (versetul 21). E evident că aici nu se face referire la o boală.
    În Galateni 4:13, Pavel le aminteşte galatenilor că le-a propovăduit Evanghelia pentru prima oară în neputinţa trupului -lucru dovedit, de fapt, în Faptele apostolilor 14:19, unde este menţionată pentru prima dată o bătaie soră cu moartea, aplicată lui Pavel: împroşcat cu pietre, crezut mort de iudei, târât afară din cetate-. După ce ucenicii l-au înconjurat, Pavel s-a ridicat printr-o minune şi a doua zi a intrat în Derbe –o cetate din partea de sud a Galatiei-, atunci vestind Evanghelia pentru prima dată, în acel loc.
    Isus a înviat din morţi, iar urmele rănilor Lui au fost văzute după cateva zile de Toma; la fel, Dumnezeu îl ridică pe Pavel, însă îngăduie ca urmele rănilor provocate de bătăi să rămână pe trupul său pentru o vreme. Unii oameni chiar l-au necăjit pe Pavel pentru aceasta -Galateni 6:17: „De acum încolo, nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu!”-. Totuşi, credincioşilor din Galatia Pavel le arată aprecierea sa pentru faptul că nu au arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de aceste răni ale lui care puteau, totodată, constitui o ispită pentru ei în a se opri din lucrarea Domnului, cu scopul de a evita situaţii similare cu cea ale lui Pavel (Galateni 4:14).
    În acelaşi context, Pavel îi apreciază pe galateni (versetul 15) pentru compasiunea lor faţă de el, văzând că ei ar fi dat totul pentru el, până şi ochii. Acum, imaginându-ţi că Pavel a fost bătut cu pietre, poţi înţelege că probabil ochii lui erau afectaţi –nu mai arătau ca înainte de a fi bătut-, însă acest lucru nu a lăsat urmări pe viaţă în trupul lui –în ochii lui- (vers. 13).
    Dacă unii oameni susţin, totuşi, că Pavel ar fi avut probleme cu ochii, trebuie să ţină seama de trei lucruri: 1. Pavel n-a fost împiedicat să-şi exercite meseria de confecţionat corturi –ceea ce necesita o vedere bună-; 2. ochii lui au fost vindecaţi complet când Anania s-a rugat pentru el (Faptele apostolilor 9:18); 3. cei bolnavi căutau să-l atingă pe Pavel pentru a fi vindecaţi, fără a avea nicio reţinere. Dacă Pavel ar fi avut un defect vizibil la ochi, ar mai fi avut bolnavii curajul să se apropie de el, pentru a cere vindecare? Probabil că nu!
    Isus a trecut prin experienţe asemănătoare, însă cu o intensitate mult mai mare: şi El a fost slab, … şi El a fost răstignit prin slăbiciune (2 Corinteni 13:4), slab în ochii oamenilor, considerat fără valoare, fără personalitate, dispreţuit şi părăsit, dar tare în ochii lui Dumnezeu, fiind dispus să meargă până la capăt! Aceeaşi slăbiciune era şi ţepuşul lui Pavel. Atât natura umană a Domnului Isus cât şi cea a lui Pavel au experimentat durerea respingerii şi-a torturii şi Isus, anticipând aceste lucruri în grădina Gheţimani, face o cerere asemănătoare cu a lui Pavel: „dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta!” De trei ori a făcut-o Isus, de trei ori a făcut-o şi Pavel. 2 Corinteni 13:4 relatează: „în adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel, şi noi suntem slabi în El, dar prin puterea lui Dumnezeu vom fi plini de viaţă cu El, faţă de voi”.
    Când Biblia vorbeşte despre slăbiciune se referă la prigoniri, suferinţe, dar mai ales la o atitudine nerăzbunătoare, care dă impresia celor din afară că prezintă un om slab, fără personalitate.
    Ca şi concluzie, este uşor de observat că Biblia, de fiecare dată când vorbeşte despre ţepuşuri, spini, mărăcini sau ghimpi nu vorbeşte despre boli, ci despre oameni din afară prigonind –deranjând- creştinii.

  12. vorbiti minunat si cred ca doar o biserica putrnica poate echipa oameni puternici rugati-va PT TOTI ACEEIA care ar fi avut datoria sa demonstreze cuvintul LUI DUMNZEU DAR L-AU INGROPAT SI ODATA CU EL PE OAMENII CARE PIER DIN LIPSA DE CUNOSTINTA ASTA AR TREBUI SA FIE PRIORITATEA NR 1 CA ADEVARUL SA POATA AJUNGE LA OAMENI SI SA-I FACA LIBERI HAIDETI SA NE RUGAM PT ASTA !!!!

  13. D-ne ce departe suntem de tine oare daca nu s-ar face vindecari am fii cu totii hindusi nu?Ispita asta ne alunga de langa adevar daca in biblie scrie ca era un tepus in carne oare nu e asea?Aveti grija cu interpretarile.

  14. Fratiorule, sau surioara “adevar”, multumim pentru criticile tale, ne rugam ca Domnul sa iti deschida ochii sper unicul Adevar, Isus Cristos si spre viata lui traita pe pamant, care trebuie sa fie singurul exemplu veritabil dupa care noi sa mergem, iar din cate stiu eu Isus nu numai ca nu a fost niciodata bolnav, dar mult mai mult de atata, peste tot pe unde mergea si nu era impiedicat de necredinta oamenilor “Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.“ N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi, şi i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor (Marcu 6:1-6” ,unde s a si mirat de necredinta lor.
    In Cuvantul Sfant scrie ca El Vindeca Faptele apostolilor 10:38
    “cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El”
    Ceea ce dupa o aritmetica destul de simpla iese la iveala este ca daca Isus vindeca si noi trebuie sa vindecam nu? Daca El scotea draci si invia mortii si noi trebuie sa facem la fel.! Fi binecuvantat(a)!

  15. Parerea mea: lasati comentariile aiurea ca era ca nu era, fiecare are dreptul la un comentariu.
    Partea neplacuta este ca un om care spune ca este cel mai crestin si este foarte bun in a critica pe altii este de fapt un om religios care nu vrea sa vada adevarul asa cum este ci asa cum a fost invatat sa vada. Acesta fiind si motivul pentru care multe biserici sunt pline de oameni blonavi si cred ca boala este un dar si se lauda in vaicareala lor ca daca e voia lui…
    Recomandarea mea este sa ne traim viata dupa cum este scris in Biblie si sa ne rugam uni pentru altii nu sa ne luptam in comentarii ca uni sunt rataciti alti nu interpreteaza corect scripturile…
    Intrebarea cea mare este: cate suflete ai castigat azi pentru Isus?

  16. Dragii mei frati in DOMNUL ISUS suntem din biserica baptista unde am fost invatati ca tepusul lui Pavel a fost o boala si de 12 ani Florian suferea de o boala la git si trebuia sa-si tina capul cu mina ,am indraznit si am fost la ORADEA la SCOALA DE VIDECARE si si-a primit VINDECAREA acum el stie ca tepusul nu era o boala pt PAVEL SI ASTA A INTELES SI FLORIAN DUPA 12 ANI DE INTUNERIC SI ACUM DEPUNE MARTURIE IN BISERICA BAPTISTA SI LA TOTI CU CARE SE INTILNESTE. DOMNUL SA SCOATA PE CAT MAI MULTI OAMENI DIN ROBIA DIAVOLULUI !!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *