DOAMNE, BUNĂTATEA-ŢI MARE

Doamne, bunătatea-Ţi mare
Zi de zi se înnoieşte
Cu profundă adorare
Sufletu-mi Te proslăveşte.

Ieri şi-alaltăieri, oricând
M-ai păzit în lumea rece
În răbdare şi iubire
Nimeni nu te poate-ntrece.

Ne-ntrecut eşti şi-n putere
Braţul Tău e neînvins
Guvernezi cu dibăcie
Universul necuprins.

Bunătatea Ta, Părinte
Mă atinge, mă inundă
O, ce fericit mă simt
Când mă umpli cu-a ei undă!

Tu dai ploaie şi lumină
Peste lanuri din câmpii
Şi pui dragoste în oameni
Să-ngrijească de copii…

Ne dotezi cu-ndemânare
Să putem munci cinstit
Eşti fără asemănare,
Eşti al nostru preaiubit…

Ne-nsoţeşti pe calea-ngustă
Nici o clipă nu ne laşi
Nu avem nici un motiv
Să ne temem, să fim laşi.

La sculare-n zorii zilei
Înc-odată constatăm
Că ne-ai dat iar energie
Să cântăm şi să luptăm…

Iar atunci când dau năvală
Mari urgii să ne distrugă
Tu le potoleşti furia,
Tu pui duşmanii pe fugă.

Stropii bunătăţii Tale
Se revarsă-n miliarde
O de-ar beneficia de ei
Şi-ale răutăţii hoarde…

Ar veni să Ţi se-nchine
Şi s-ar pocăi îndat’
Şi te-ar recunoaşte-n veci
Ca Tată şi ca-mpărat.

Doamne, bunătatea-Ţi mare
E-un izvor de fericire
Veşnic Îţi vom da onoare,
Veşnic Îţi vom da slujire.

Autor: George Cornici

2 thoughts on “DOAMNE, BUNĂTATEA-ŢI MARE

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *