Tânjind după VIAŢĂ

Această fotografie mi-a fost adusă în atenţie cu ceva timp în urmă, şi probabil că şi dumneavoastră aţi mai văzut-o. Este vorba despre o fotografie care a câştigat premiul Pulitzer, făcută în 1994 în timpul foametei din Sudan.

Ea arată un copil lovit de foamete ce se târăşte efectiv spre o tabără a Naţiunilor Unite unde se ofereau alimente, la un kilometru distanţă. Vulturul aşteaptă moartea copilului, pentru ca apoi să îl mănânce…

Aceasta fotografie a şocat întreaga lume atunci când a fost publicată cu ani în urmă în ziarul New York Times. Nimeni nu ştie care a fost soarta acelui copil, inclusiv fotograful Kevin Carter, care a trecut pe lângă acest copil şi a părăsit locul imediat după ce a făcut fotografia.

Nu ştiu efectul produs asupra dumneavoastră, însă această fotografie a avut un impact puternic asupra mea, datorită asemănării puternice ce există cu lumea spirituală din ziua de azi.

Oamenii se află într-o situaţie fără nădejde. Ei mor de foame din punctul de vedere spiritual, sunt despărţiţi de sursa vieţii – Isus Cristos care este Pâinea Vieţii. Tânjind după VIAŢĂ, după ADEVĂR, ei încearcă să se târască după Dumnezeu.

Se află într-o stare disperată de slăbiciune, şi totuşi încearcă să ajungă la Dumnezeu. Prin propriile lor fapte, prin practicile lor animiste şi prin ritualuri religioase. Cu toate acestea, ei nu realizează starea neajutorată în care se află…

Da, noi ştim bine că ei niciodată nu vor putea ajunge la Sursa Vieţii, Pâinea Vieţii prin propriile lor eforturi. Şi totuşi, câţi dintre noi luăm în seamă urgenţa situaţiei în care ei se află astăzi?

Da… Vulturul – moartea veşnică şi pedeapsa Iadului, se află chiar acolo, lângă ei… aşteptând… Îl vedem însă, din nefericire, oare de câte ori alegem să trecem mai departe cu nepăsare?

Dacă suntem sinceri cu noi înşine astăzi, de câte ori ne amintim că am fost mişcaţi până la lacrimi la vederea celor pierduţi, şi cu toate acestea, am ales să rămânem împotmoliţi în frumosul nostru proces de creare a unor capodopere spirituale? (Da, poate este vorba despre o predică bine structurată despre Marea Trimitere, o poezie emoţionantă despre sărăcia Africii, o rugăciune frumos rostită pentru Afganistan…)

Oare ce alegem să facem cu mesajul primit astăzi?

Haideţi să învăţăm din această povestire tragică! Haideţi să nu urmăm astăzi exemplul acestui foto-jurnalist, care în acea zi a ales să treacă mai departe nepăsător şi, din nefericire, s-a sinucis trei luni după aceea sub presiunea remuşcărilor şi părerilor de rău.

Da, este o sarcină dificil de îndeplinit, şi nu toţi vor putea merge pe câmpul misionar, însă Dumnezeu – Acela care ne-a chemat pe toţi la acţiune şi la rugăciune – este Acela care va face ca prin slăbiciunea şi ascultarea noastră, El să îşi arate gloria!

Da, este o sarcină dificil de îndeplinit, şi nu toţi vor putea merge pe câmpul misionar, însă Dumnezeu – Acela care ne-a chemat pe toţi la acţiune şi la rugăciune – este Acela care va face ca prin slăbiciunea şi ascultarea noastră, El să îşi arate gloria!

Dar aceasta… doar dacă noi Îi permitem s-o facă!