O istorisire reala din mijlocul unui popor de canibali
Un vas din Tonga soseste in miez de noapte aproape de tarm. La bordul acestuia toti sunt pregatiti de lupta, insa comandantul vasului anunta ca este bine sa astepte pana dimineata si apoi vor ataca. Este insa prea greu de astaptat pentru unul din membrii echipei, asa ca i-a una dintre barci si fara a da de stire celorlalti merge prin intuneric pana la mal. De acolo inainteaza spre tabara inamicului si in miez de nopate ajunge la o locuinta unde statea un misionar crestin ce fusese acceptat de tribul impotriva caruia se uneltea lupta.
Cum razboiul si ura impotriva fijienilor sunt parte din inima oricarui soldat tongolez, acesta patrunde in acea locuinta si fara a sta pe ganduri il decapiteaza pe misionar. In miez de noapte se reintoarce la vas si a doua zi dis de dimineata urmeaza atacul asupra celor din Fiji, oameni recunoscuti pentru cruzimea si canibalismul lor.
Dupa multe ore de lupte fijienii reusesc sa castige lupta si sa prinda vii mai multi lideri si luptatori tongolezi, printre care si cel care il omorase pe misionarul crestin. In urma mai multor cercetari se afla ca acest barbat, este ucigasul misionarului si se hotaraste uciderea lui iar apoi este mancat.
Mai mult insa decat atat, urmasii lui, caci avea deja copii, s-au imbolnavit de lepra, si nu doar atat, dar si copii lor au avut lepra, si copiii copiilor lor au avut lepra si asta vreme de cinci generatii, adica pana in zilele noastre, caci intamplarea se petrecea cu mai bine de 100 de ani in urma. Si ca interventia lui Dumnezeu sa fie divina in acest lant de blestem ce a venit asupra acestei familii, copilul primei membre de familie care s-a nascut fara lepra, si cel de la care am auzit toata aceasta poveste socanta, avea sa devina el insusi misionar crestin.
Chiar daca perspectiva seculara nu ne da dreptul sa ne gandim la implicatii care vor afecta generatii, totusi Dumnezeu zdrobeste aceste tipare vremelnico-demonice, demonstandu-ne ca nu noi stapanim lumea, ci El, ca ceea ce semanam, vom culege; si trist, cand alegem sa devenim unelte in mana inselatorului alegem de fapt sa atragem asupra noastra consecinte care se vor rasfrange si asupra copiilor si copiilor copiilor nostri.
Si as mai descrie si alte aspecte care trebuiesc retinute – cand cineva se atinge de oamenii lui Dumnezeu se atinge de Cel ce i-a trimis. Uciderea acestui misionar in urma cu mai bine de o suta de ani, a insemnat mult pentru Dumnezeu, care ingaduie consecinte vreme de cinci generatii. Si asta arata ca avem pret in ochii Lui, ca nu ne pierdem vremea urmandu-l, ca iata asa cum spune psalmistul “El nu doarme, nici nu dormiteaza”.
Cand alegem sa fim partenerii lui Dumnezeu alegem de fapt cu mult mai mult decat ne gandim noi. Alegem sa umblam in binecuvantare si binecuvantarea aceasta nu va fi doar pentru noi ci va fi si pentru generatiile de dupa noi. Si asta nu doar pentru cei care suntem aici departe de casa, ci pentru oricare din noi care suntem devotati ascultarii de El.
“Nu vă înşelaţi: ,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.“ Ce samănă omul, aceea va şi secera. Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică. Să nu obosim în facerea binelui;” pentru ca in ciuda a ceea ce ochiul poate sa vada sunt nespus mai mult implicatii pe care nu le putem vedea.
Asa ca va provoc sa ridicati capetele care poate s-au plecat obosite, sa privim spre gloriosul Lider si Domn al tuturor generatiilor si sa “dam Domnului ce este al Domnului” pentru ca la vremea Lui, El sa ne inalte.
Te binecuvantam Doamne ca esti Suveran si Atot-intelept in tot ce faci si ca nimic, dar nimic din ceea ce facem pentru Tine nu va ramane fara rasplata – si pastrand acest gand ajuta-ne sa iti dam Tie totul, caci totul primim de la Tine, amin!
Anul 2010 si luna februarie
Sunt mai multe luni de când Dumnezeu ne-a vorbit de faptul ca luna februarie a anului 2010 va fi o perioada care va aduce multe schimbari in familia noastra, iar anul acesta in ansamblul lui va fi un an in care ca familie vom lua anumite decizii ce vor marca perioada urmatoare.
Posibile noi abordari a lucrarii de misiune
Sunt mai multe lucruri care ne stau inainte si odata ce vom avea o decizie vom scrie despre asta. Insa daca este sa vorbesc un pic despre doua din cele mai importante decizii ele se refera la responsabilitatea pe care o avem in lucrarea de misiune din zona si statutul nostru aici in India – si necesitatea tot mai mare de a migra de la viza pe care o detinem in acest moment.
O noua locuinta
Pe de alta parte fara a avea nimic planificat, in urma cu cateva saptamani Dumnezeu ne-a provocat sa ne mutam din casa unde stam intr-o alta casa. Si nu asta avea sa fie cel mai provocator, ci faptul ca tot ce avem in casa si am cumparat de-a lungul anilor am decis sa ramana aici,iar noi ne vom muta doar cu lucrurile strict personale – intr-o casa unde au stat de-a lungul timpului doua familii de lucratori, iar ultima dintre ele care va pleca curand ne-au lasat toate lucrurile care le-au agonisit ei de-a lungul vremii; cat despre lucrurile noastre care vor ramane aici, ele vor fi o binecuvantare pentru Nicu si Magda care au decis sa vina in locul nostru.
50 de ani de misiune Tineri Pentru Misiune
Tot in aceasta luna vom sarbatori 50 de ani de cand agentia de misiune Tineri Pentru Misiune a devenit o viziune pusa in practica. Suntem fericiti ca suntem parte din acest grup de oameni, din sute de biserici si denominatiuni, sute de tari si probabil ca mii de grupuri etnice, care au adus schimbari majore in misiunea crestina moderna – prin noi abordari si strategii.
50 de ani in care Dumnezeu a strans peste 18000 de misionari full-time care lucram in peste 160 de tari din lume. Tineri si de acum oameni care au imbatranit pe campul de lucru reusim sa lucram impreuna trecand peste multe bariere omenesti de dragul Imparatiei lui Dumnezeu.
Dintre lucrurile care de-a lungul vremii ne-au confirmat ca aceasta miscare este de la Dumnezeu am putea vorbi multe, dar as mentiona doar ca orice biserica a putut sa trimita lucratori si sa-i sustina, facand astfel parte dintr-o retea crestina internationala.
Deasemenea in Tineri Pentru Misiune – am invatat ca pot avea o opinie diferita fara a fi condamnat, atata timp cat ea este biblic fondata, ca liderul nu este o persoana care creaza dependenta de el, ci trebuie sa fie un slujitor care sa ii ajute pe altii sa devina ceea ce vrea Dumnezeu, si ceea ce poate am invatat cel mai mult a fost sa traim prin credinta totala si sa avem har cu cei din jur dupa cum si Dumnezeu are cu noi.
Ceea ce uneori socheaza aici, este faptul ca intalnesti enorm de multi tineri care nu le-am da nici o sansa din partea noastra, dar care mai tarziu ajung sa Il cunoasca pe Dumnezeu si fac o pasiune din a-L face cunoscut. Imi amintesc multe momente in care tineri care rabufneau si traiau in rebeliune totala, care erau robiti de tot felul de patimi si extreme – au reusit in timp sa cunoasca dragostea lui Dumnezeu care schimba si mai tarziu o parte din ei au devenit oameni dedicati total cauzei Imparatiei Lui.
Este o miscare, o miscare in care oricine vrea sa Il cunoasca pe El poate sa o faca si oricine are inima pentru lucrare poate sa fie partener – este o familie care este a noastra a tuturor – a bisericii Lui. Si mai mult decat atat de ani de zile este parte si din inima multora din noi care ne rugam pentru India sau alte parti ale lumii.
25 de ani de slujire in Banglades
Acum douazecisicinci de ani, o echipa de tineri din Tineri Pentru Misiune, treceau granita din India sa pioniereze prima baza TPM in aceasta tara. Si nu erau oameni bogati ci doar extrem de dedicati. Chiar imi amintesc marturisirile unora din ei care erau atat de lipsiti de toate cele incat nu aveau nici ce manca, si nici vorba de a merge cu ricsa caci era mult prea mult, iar unii din ei fusesera chiar prin inchisoarile din Nepal pentru ca vestisera Evanghelia, in vreme ce altii erau din insulele din Pacific – primele generatii de lucratori – toti insa insufletiti de acelasi gand.
Acum in Banglades ne vom intalni pentru a sarbatori 25 de ani de atunci, iar acum nu mai este vorba de o echipa de cativa tineri ci de peste 100 de lucratori full time – o mare parte din ei frati si surori din Banglades. Si de ce nu, luna aceasta sa ne rugam in mod special pentru ei, lucratorii din aceasta tara musulmana.
Un nou lider in TPM din estul Indiei
Tot in Banglades si tot in februarie, ne vom intalni echipa de lideri din estul Indiei pentru a alege un nou lider al acestei lucrari care numara in jur a 100 de misionari. Este un pas important si de mai multe luni de zile este unul in subiectele de rugaciune principale pe care le avem. Vrem ca Dumnezeu sa ne vorbeasca si El sa aleaga.
Michael, liderul actual a decis ca este timpul sa se retraga pentru ca altcineva mai tanar sa poata prelua resposabilitatea dupa cei 15 ani ai sai de slujire ca lider. Si ce a fost impresionant este ca nu are 75-80 de ani ci doar in jur de 50-55 de ani – insa ca un om al lui Dumnezeu a avut sensibilitatea sa poata auzi vocea Lui si sa sa inteleaga ca este vremea sa lase pe altcineva mai tanar sa duca mai departe echipa. Este in aceasta privinta un model – un model de om care a invatat sa stie cand sa preia stafeta si cand sa o de a mai departe, probabil ceva ce multi din noi trebuie sa invatam.
Fie ca in perioada aceasta toti care veti citi sa rugati pe Dumnezeu sa ne vorbeasca cu privire la persoana pe care El o are pe inima.
Orice eveniment important intampina impotrivire majora
De data aceasta este vorba despre plecarea noastra spre Banglades, la evenimentele mentionate mai sus. Am plecat cu Gabi, fratele meu, spre ambasada intr-o zi de luni si toate lucrurile pareau sa mearga de data aceasta bine, insa ajunsi acolo am fost intampinati cu un zambet care ne anunta ca nu ne i-a pasapoartele daca nu sunt prezenti Luiza si fetele. Eram la 500 km distanta si a doua zi trebuia neaparat sa depunem actele pentru a putea lua viza in timpul planificat.
Dintr-odata ne-am trezit cu bariera aceasta pur si pur si simplu nu stiam ce pot face. Am sunat-o pe Luiza sa i-a fetele sa vina singura cu trenul, insa ma suna dupa ceva minute si imi spune ca nu mai exista bilete. Intre timp a trebuit sa anulez biletele de intoarcere si nu stiam cand ne vom reintoarce.
Am anuntat in Banglades prietenii de acolo si ei se rugau. Intre timp o voce imi spune – sa vina cu avionul. Parea cea mai rapida solutie insa mult mai scumpa. Dar aveam sa aflu ca nu este nici asa posibil pentru ca actele de identitate erau cu noi si nu puteau trece in aeroport fara pasapoarte. Apoi apare o ultima solutie – seara iau primul avion spre Patna si apoi Dani si Ioana le-a adus pe fete la aeroport si spre seara am luat ultimul avion inapoi spre Calcuta. A fost o aventura mai putin obisnuita si asa cum Luiza spunea “se pare ca pentru toate aceste intalniri importante trebuie sa platim un pret mare” si asta atat ca eforturi dar si financiar.
Frumosul avea sa inceapa pe drum, cand in avion Dumnezeu imi vorbeste din Isaia acolo unde eram cu cititul si imi spune ca El va deschide “portile, ca sa nu se mai inchida: “Eu voi merge inainte ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfarama usile de arama, si voi rupe zavoarele de fier” – si exat asta avea sa se intample a doua zi, cand chemati la interviu – reprezentantul ambasadei nu ne-a intrebat nici o intrebare, ceea ce nu s-a intamplat si cu ceilalti straini care erau acolo. S-a uitat doar la noi si la acte de mai multe ori si ne-a spus sa venim sa luam pasapoartele a doua zi.
Cand Dumnezeu actioneaza de partea noastra, nimeni nu ne poate sta impotriva. Vobesc aici de o regula si nu de o exceptie, Slava Lui!
Despre noi ca familie
Am scris deja mai multe aspecte despre noi in paragarfee de mai sus. Singurele vesti, altele decat cele mentionate, ar fi ca dupa vacanta care am avut-o suntem mult mai odihniti si Ii multumim Domnului pentru asta, dar si celor ce au facut posibil acest lucru.
Apoi despre Irina, ar fi de spus ca luna aceasta va ajunge la cifra 1 in ceea ce priveste anii – iar noi ne rugam sa fie binecuvantata de Tatal nostru de sus, iar Emma a a scazut la numarul dintilor din gura tot cu cifra 1, caci intr-una din zile trecute stand cu Luiza la bucatarie, asa cum face mai mereu, a cazut de pe cutia de platic pe care statea, iar in cader a lovit cu dintii de sus placa de marmura care este la bucatarie, iar unul din dintii din fata s-au fracturat pe din doua asa de rau incat se pare ca vor fi scoase ambele parti si probabil ca va purta un suport metalic pentru a-i mentine spatiul unde peste 3-4 ani va apare cel permanent.
… si ar mai tot fi de spus, insa sperand ca alte informatii sa fie prezentate si in articolele scrise de Paul sau Cecilia, ne oprim luna aceasta aici, neuitand sa apreciem din toata inima fiecare rugaciune ce netezeste drumurile muntoase si orice am dat Domnului pentru aceasta lucrare luna care a trecut. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti in continuare!
Parte din inima Lui,
Marian&Luiza si Emma&Irina
Cei care doresc sa sprijine familia Nitu in misiunea din India o pot face prin rugaciune zilnica si financiar in conturile:
Cont EURO: RO75 RZBR 0000 0600 0427 0535
Cont LEI: RO33 RZBR 0000 0600 0427 0709
Cont USD: RO31 RZBR 0000 0600 0501 9973
Raiffeisen Bank – SMB Calea Victoriei 155, Sector 1, Bucuresti – Romania
Comments are closed