Și la ce-i folosește unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul? (Marcu 8:36).
Pentru Dumnezeu, un suflet este mai prețios decât toată bogăția, toate resursele și toată puterea din lume. Este un adevăr uluitor, dar aceasta este realitatea valorilor Împărăției lui Dumnezeu. Nimic nu se compară cu valoarea sufletului unui om. Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16).
Domnul Isus nu a murit pentru sistemele, pentru clădirile sau pentru vegetația din lume; El a murit pentru oameni. Fiecare suflet pe care îl întâlnești are o valoare eternă. Fiecare persoană, indiferent de proveniență sau de comportament, contează enorm pentru Dumnezeu. Valoarea oamenilor este dată de sângele lui Isus Cristos: „Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur și fără prihană” (1 Petru 1:18-19).
Când înțelegi cu adevărat valoarea unui suflet, evanghelizarea devine mai mult decât o pledoarie despre legalitatea unor drepturi; devine o misiune izvorâtă din dragoste. Vei plânge pentru cei pierduți. Te vei ruga pentru ei. Vei ieși din zona ta de confort pentru a-i aborda. Diavolul vrea ca oamenii să fie distrași de faimă, de bogății și de plăceri pentru a uita de veșnicie. Însă în calitate de copil al lui Dumnezeu, trebuie să privești dincolo de aparențe. Privește fiecare suflet ca pe o comoară care așteaptă să fie revendicată.
Pentru a ne arăta mai departe care este valoarea unui suflet, Biblia spune: „… va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință” (Luca 15:7). Gândește-te la aceasta: dacă tot cerul se bucură pentru un singur păcătos care se pocăiește, cu atât mai mult ar trebui să depunem toate eforturile pentru a vedea lucrul acesta întâmplându-se din nou și din nou. Câștigarea de suflete trebuie să devină pentru tine un mod de viață. Salvează destine. Eliberează sufletele oamenilor din întuneric la lumină și de sub puterea diavolului la Dumnezeu. Nimic nu poate fi mai împlinitor.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc că mi-ai deschis ochii să văd oamenii așa cum îi vezi Tu. Îți mulțumesc că mă ajuți să apreciez și să recunosc adevărata valoare a unui suflet. Aceasta face ca inima mea să ardă plină de compasiune pentru cei pierduți în timp ce predic Evanghelia cu pasiune, eliberându-i din tărâmul întunericului în lumina Ta minunată, în Numele lui Isus. Amin.
Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos și ne-a încredințat slujba împăcării: că, adică, Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor… (2 Corinteni 5:18-19).
A fost nevoie de o singură jertfă pentru mântuirea noastră, jertfa lui Isus pe Cruce. În Faptele apostolilor 13:38-39, Biblia spune: „Să știți dar, fraților, că în El vi se vestește iertarea păcatelor, și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise.” Acest lucru este uimitor. Toți cei care cred în Isus sunt iertați de toate lucrurile de care n-au putut fi iertați prin Legea lui Moise.
Isus a murit în locul tău. Când El murea pe cruce, mureai și tu pe acea cruce, deoarece El a fost reprezentantul tău înaintea lui Dumnezeu. El a făcut acest lucru pentru întreaga lume. Dacă El a fost reprezentantul tău când era pe cruce, atunci El a fost de asemenea reprezentantul tău când a fost îngropat. Aceasta înseamnă că și tu ai fost îngropat odată cu El; întreaga lume de păcătoși a fost îngropată împreună cu El pentru că El a fost reprezentantul nostru.
În Isaia 53:6 este scris: „Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” Acum, acest Isus, fiind reprezentantul nostru când a murit pe cruce și când a fost depus în mormânt, tot așa, în momentul în care Dumnezeu L-a înviat din morți, am fost și noi înviați împreună cu El. Toți, indiferent de naționalitate, de rasă ori de religie, am fost înviați împreună cu Isus.
Așadar, dacă citești acest lucru astăzi și nu ai fost niciodată născut din nou, deschide la pagina 68 din acest devoțional și roagă-te rugăciunea mântuirii. Primește mântuirea pe care Isus a desăvârșit-o pentru tine prin moartea, prin îngroparea și prin învierea Lui. El a plătit prețul pedepsei pentru păcatele tale, iar acum Dumnezeu nu îți mai ține în socoteală păcatele. Aleluia!
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru jertfa Domnului Isus prin care am fost reprezentat în moartea, în îngroparea și în învierea Lui. Prin El am fost iertat de toate lucrurile și am fost făcut neprihănit. Umblu în conștientizarea acestui adevăr, știind că nicio acuzație nu poate fi adusă împotriva mea. Sunt liber de păcat, de vină și de condamnare. Aleluia!
Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimi. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te leapădă și El ca împărat” (1 Samuel 15:22-23).
Cuvintele adresate de Samuel regelui Saul aduc la lumină un avertisment foarte dur asupra pericolului neascultării. Saul primise instrucțiuni clare din partea Domnului prin profetul Samuel, dar el a ales să acționeze după ideile lui. Atunci Samuel l-a mustrat spunându-i: „… Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor…” (1 Samuel 15:22).
Observă că ascultarea este superioară jertfelor. Dumnezeu este mai interesat de trăirea și de împlinirea Cuvântului Său decât de orice gest religios. Samuel merge mai departe și declară egalitate între neascultarea de Dumnezeu și vrăjitorie: „Fiindcă răzvrătirea este ca păcatul vrăjitoriei…” (versiunea Fidela). Ce comparație dură! Neascultarea produce rebeliune.
Samuel continuă astfel: „… și încăpățânarea este ca nelegiuirea și idolatria…” (versiunea Fidela). Atunci când rebeliunea continuă o perioadă de timp, devine încăpățânare. Ce este încăpățânarea? Este refuzul de a accepta mustrarea. Este o insistență de a face lucrurile în modul tău fără a ține cont de sfaturile și de instrucțiunile duhovnicești. Biblia spune că aceasta este echivalentă cu idolatria.
Încăpățânarea este considerată așa pentru că o persoană aflată în această stare se vede pe sine ca fiind autoritate supremă și cotează opiniile personale mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este închinare la sine, iar închinarea la sine este idolatrie. Atunci când cineva nu ascultă și insistă să facă lucrurile doar după propriile păreri, acea persoană pășește în rebeliune. Dacă este corectat și tot nu se schimbă, devine încăpățânat. Și încăpățânarea, conform cu Cuvântul lui Dumnezeu, este nelegiuire și idolatrie. Așadar nu trata niciodată superficial mustrările și îndemnurile Duhului Sfânt sau instrucțiunile din Cuvântul lui Dumnezeu. A respinge mustrarea înseamnă a te face pe tine însuți un idol. A te supune însă cu smerenie îndrumării Cuvântului lui Dumnezeu înseamnă a umbla în înțelepciune.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru claritatea, pentru puterea și pentru transformarea pe care Cuvântul Tău o aduce în viața mea. Inima mea este sensibilă și supusă îndrumării și instrucțiunii Tale. Prețuiesc vocea Ta mai presus de orice altă opinie sau preferință și umblu în supunere față de voia Ta, trăind în libertatea și în bucuria neprihănirii, în Numele lui Isus. Amin.
În lecția anterioară, parte din ce am învățat a fost importanța de a avea o strategie corectă în câștigarea de suflete. Nu continua aceleași activități care nu aduc rezultate. Ajustează-ți abordarea din când în când, urmând îndrumarea Duhului Sfânt. Uneori, chiar locația în care ții întâlnirile poate fi o problemă. O simplă schimbare de locație sau de program poate însemna o diferență enormă. Totodată, evanghelizarea poate costa bani uneori, și aceasta nu este o problemă. Planifică-ți evenimentele de evanghelizare ca pe ceva important.
Imaginează-ți că planifici o cină sau un mic dejun de afaceri; cu siguranță nu ai lăsa nimic la voia întâmplării. Tot așa, asigură-te că toate detaliile sunt puse la punct atunci când îți planifici evenimentele de evanghelizare. Îmbracă-te bine. Creează o atmosferă de bucurie și asigură-te că totul este plin de inspirație. Și iată o cheie vitală: invită oamenii potriviți, care sunt pregătiți pentru mântuire și pentru ucenicizare, nu pe cei care sunt deja creștini și sunt dedicați și înrădăcinați în alte biserici.
Totodată, evită invitații reciproce care tind să te scoată din locul tău de închinare. Doar pentru că cineva a venit la programul tău nu înseamnă că trebuie să te duci și tu la ei. Cel mai bine e să fii înrădăcinat în biserica ta și să fii dedicat. Nu este nici o slavă în a fi instabil și a te muta din loc în loc.
Câștigarea de suflete nu are de-a face doar cu acțiunea în sine; în spatele ei se ascunde o mare înțelepciune. De aceea, Biblia spune că cel care câștigă suflete este înțelept. Și cel mai important este să fii dedicat bisericii tale și evenimentelor ei evanghelistice.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru înțelepciunea și pentru strategiile divine de a ajunge la cei pierduți. Sunt eficient în câștigarea sufletelor, înțelept în abordare și roditor în rezultate. Urmez mereu călăuzirea Duhului Sfânt. Sunt dedicat, plin de râvnă și de bucurie în timp ce vestesc Evanghelia, în Numele lui Isus. Amin.
Sau Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și în care au fost prinși tot felul de pești (Matei 13:47).
În câștigarea de suflete există lucrarea evanghelizării personale, acea atenție unu la unu pe care i-o acorzi în mod neobosit unui suflet până când este câștigat deplin și înrădăcinat în credință. Însă există și „captură de proporții.” În versetul tematic, Domnul Isus a asemuit Împărăția Cerului cu un năvod care a fost aruncat în mare și care strânge tot felul de pești.
Imaginează-ți un năvod aruncat în marea umanității, care adună oameni de orice fel. Aceasta se întâmplă prin evanghelizările în masă, prin cruciade, prin campanii și prin programe umanitare prin care ieșim dincolo de zidurile bisericii pentru a aduna și a aduce în Împărăția lui Dumnezeu o mulțime de păcătoși.
Domnul ne arată în Cuvântul Său că trebuie să depunem eforturi susținute și organizate pentru a atinge mulțimile: „… Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și în care au fost prinși tot felul de pești. Când este plin, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună peștii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară” (Matei 13:47-48, versiunea NTR). Aceasta este mântuirea, chemarea oamenilor la Cristos, aducerea lor în Biserică. Aceasta este strângerea recoltei.
Așadar, unde îți arunci năvodul în calitate de grup celulă, de biserică sau de misiune? Este bine să încurajezi mărturisirea personală, antrenând oameni care să meargă zilnic să le vorbească altora despre Domnul. Dar există momente în care trebuie să ne planificăm și să acționăm împreună ca să atingem comunități întregi, sate, orașe și națiuni cu o misiune clară și strategică pentru a-i aduce în Împărăția lui Dumnezeu.
Este momentul să ne organizăm și să atingem oamenii în masă. Stabilește-ți un țel, planifică să atingi o sută de oameni, o mie, zece mii sau chiar o sută de mii de oameni în același timp și apoi implică-te și urmărește acest țel! Poate scopul tău este să atingi un milion de oameni sau mai mult; acționează! Domnul va face ca acest lucru să se materializeze. Este lucrarea Lui, iar noi suntem parteneri cu El. El îți va da strategia ca să ai succes. Orice este născut din El dăinuie, se înmulțește și înflorește. Aceasta este mentalitatea pe care trebuie să o ai. El a spus că secerișul este îmbelșugat, și că noi suntem lucrătorii Lui pentru această mare recoltă. Aleluia!
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc că mi-ai arătat puterea evanghelizării personale și a celei colective. Sunt dedicat secerișului zilelor de pe urmă, pentru a aduna mulțimi de oameni în Împărăția Ta. Pretutindeni în lume, eforturile unite de câștigare a sufletelor ale copiilor Tăi aduc roade mari în națiuni, în Numele lui Isus. Amin.
Tu ești heruvimul uns care acoperă; și Eu te-am pus astfel; erai pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; ai umblat în sus și în jos prin mijlocul pietrelor de foc (Ezechiel 28:14, versiunea Fidela).
Dacă cineva se întreabă: „De ce nu l-a distrus Dumnezeu pe cel rău de la început?” Răspunsul este încapsulat într-un adevăr profund: Satan era uns. Biblia îl numește „… heruvim uns…” Și parte din acțiunea ungerii este aceea că protejează. Dumnezeu îi dăduse o ungere care nu putea fi distrusă sau anulată oricum.
Dumnezeu nu Se luptă cu Sine însuși și nu Îi pare rău de darurile pe care le-a dat și de chemarea făcută (Romani 11:29). De aceea diavolul nu a fost distrus pur și simplu. El avea o ungere divină pe care nici chiar rebeliunea sa nu a anulat-o imediat. Însă Dumnezeu a pus la cale un plan de răscumpărare. El L-a adus în prim plan pe Cel Uns ca să îl înfrângă pe cel rău atât legal cât și spiritual.
Să analizăm pasajul din Iuda 1:9 unde scrie că arhanghelul Mihail s-a luptat cu cel rău pentru trupul lui Moise. Biblia spune că Mihail nu a rostit acuzații extraordinare împotriva lui Satan, ci a spus: „… Domnul să te mustre.” A acționat așa pentru că diavolul obținuse o poziție legală de autoritate.
Atunci când Adam a căzut prin înaltă trădare, el i-a cedat diavolului autoritatea pe care o primise de la Dumnezeu. Din acel moment, Satan a obținut ceva mai prețios decât statutul de heruvim uns; a obținut autoritatea adamică, care l-a ridicat la o poziție mai înaltă decât au îngerii pe pământ. Mihail a recunoscut acest lucru. Chiar dacă era un arhanghel cu o poziție foarte înaltă, a înțeles legalitatea pretențiilor diavolului. Așadar, a invocat o autoritate și mai mare: Numele Domnului. Și în acest Nume suntem superiori diavolului și domnim asupra sa.
Așadar, primul motiv pentru care Dumnezeu nu l-a distrus pe cel rău a fost ungerea. Al doilea a fost autoritatea pe care diavolul a obținut-o în urma căderii lui Adam. Dar planul lui Dumnezeu nu a fost deviat. Domnul Isus, al doilea Adam, a venit, născut din Duhul lui Dumnezeu, apoi uns cu Duhul Sfânt și cu putere și l-a învins pe cel rău pe vecie, atât legal cât și spiritual. Cea mai frumoasă parte este aceea că am realizat acest lucru împreună, pentru că și noi eram în Cristos în moartea, în îngroparea, în învierea și în victoria Lui definitivă asupra diavolului, a iadului și a demonilor întunericului. Așadar, TU l-ai înfrânt pe cel rău total și etern.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru înțelepciunea și pentru profunzimea Cuvântului Tău. Recunosc dreptatea Ta, puterea Ta și angajamentul Tău neschimbat față de neprihănire. Îți mulțumesc că L-ai trimis pe Domnul Isus, Cel uns, pentru mântuirea omenirii, dându-ne stăpânire și autoritate asupra diavolului și a cohortelor lui. Umblu și astăzi în acea biruință, în Numele lui Isus. Amin.
Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?” „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” (Ioan 6:67-68).
Biblia ne spune că unii dintre ucenicii Domnului au fost deranjați de un anumit mesaj pe care l-a predicat, și de aceea nu L-au mai urmat. Aceștia nu erau străini. Merseseră împreună cu El de ceva vreme. Dăruiseră din lucrurile lor, susținuseră lucrarea Lui și fuseseră martori la miracolele pe care Domnul le înfăptuise. Însă atunci când Domnul a spus: „… dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă” (Ioan 6:53), nu au putut să suporte mesajul și L-au părăsit.
În consecință, Domnul S-a întors către cei doisprezece ucenici și i-a întrebat: „Voi nu vreți să vă duceți?” Răspunsul lui Petru a fost remarcabil. El a spus: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” (Ioan 6:68). Așa arată devotamentul și hotărârea. Acesta este un exemplu pe care trebuie să îl preluăm.
Și astăzi există oameni care acționează ca mulțimile care au fost deranjate de mesajul Domnului. Sunt neliniștiți, sunt dărâmați atunci când sunt corectați, și se clatină atunci când aud bârfe. Nu există stabilitate în viața lor. Pastorul predică pe un anumit subiect, iar ei trag concluzia că vorbește despre ei. Drept rezultat, sunt ofensați și se retrag din angajamentele față de biserică și din parteneriatul cu Evanghelia. Această atitudine nu este duhovnicească.
Alege stabilitatea. Fii înrădăcinat în Cuvântul lui Dumnezeu, în credința în El și în Casa Lui. În Coloseni 2:6-7 ni se spune: „Astfel dar, după cum L-ați primit pe Cristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.” Fii tipul de om care este permanent înrădăcinat în Cristos, cu convingeri profunde și puternice. Fii demn de încredere, având o dedicare de neclintit.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru viața Ta din mine și pentru Duhul Sfânt, care a adus stabilitate în viața mea, eficientizându-mi credința. Convingerea mea este adâncă, tare și neclintită, pe măsură ce Te urmez cu statornicie, cu loialitate și cu focalizare, căci Tu ești singurul Dumnezeu adevărat. Sunt înrădăcinat, întemeiat și stabilit în Cristos, acum și întotdeauna, în Numele lui Isus. Amin.
La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu (Ioan 1:1).
Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar ceea ce spune Dumnezeu, ci este Dumnezeu însuși. Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu exprimat. Atunci când auzi Cuvântul lui Dumnezeu, Îl auzi pe Dumnezeu. Când primești Cuvântul Lui, Îl primești pe El. El este în Cuvântul Lui, la fel cum Cuvântul Său este în El.
Acesta este un adevăr pe care mulți nu îl înțeleg. Ei cred că Dumnezeu este separat de Cuvântul Lui, la fel cum un om poate să spună ceva și apoi să se dezică de ce a spus. Dar lucrurile nu stau așa cu Dumnezeu. Cuvântul Său poartă Persoana Sa. Exprimă nu doar gândurile Sale, ci și puterea, prezența, slava și viața Lui.
Cum cunoaștem personalitatea cuiva? Prin cuvintele sale. Cuvintele ne arată cine este o persoană. Tot așa, Dumnezeu Se revelează în Cuvântul Său. Cuvântul Său transmite divinitatea. Viața lui Dumnezeu este în Cuvântul Său. De aceea, atunci când primești Cuvântul în inima ta, nu primești doar informație sau instrucțiuni, ci Îl primești pe Dumnezeu însuși. Ai părtășie cu însăși Esența Vieții.
Cuvântul Său creează, vindecă, transformă și eliberează. De aceea Domnul Isus este numit Cuvântul întrupat (Ioan 1:14). El a spus: „Eu și Tatăl Una suntem” (Ioan 10:30). El este Cuvântul viu. „Toate au fost făcute prin El și nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3).
Ai observat că pentru a vorbi despre Cuvântul lui Dumnezeu se folosește pronumele „El”? Aceasta pentru că este o persoană, nu un lucru. Ori de câte ori auzi și primești Cuvântul lui Dumnezeu în tine, primești mai mult decât învățătură sau doctrină; Îl primești pe Dumnezeu. Așadar onorează Cuvântul Său, pentru că a onora Cuvântul Său înseamnă a-L onora pe El.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru viața, pentru puterea și pentru slava de care beneficiez din Cuvântul Tău deoarece acesta este în mine, producând lucrurile despre care vorbește. Trăiesc prin Cuvântul Tău și experimentez transformare continuă, progres și biruință, în Numele lui Isus. Amin.
Studiu Suplimentar:
Ioan 1:1-3, 14; Evrei 4:12-13; 1 Tesaloniceni 2:13
Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără (Matei 13:45-46).
Fiecare suflet de pe pământ este important pentru Dumnezeu, și de aceea trebuie să fie important și pentru tine. Domnul Isus a spus: „Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu i-am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura” (Ioan 17:12). Observă porțiunea subliniată; El a păzit toate sufletele pe care I le-a dat Tatăl, cu excepția fiului pierzării care era destinat pieirii. Domnul este exemplul nostru în câștigarea de suflete și în formarea de ucenici.
Nu contează câți oameni vin la biserică, la întâlnirile grupurilor de casă, la părtășii sau la evanghelizări; nimeni nu trebuie să se piardă în mulțime. Multe părtășii încep cu zel și cu viziune, dar de-a lungul timpului, unii oameni prețioși parcă ne scapă printre degete. Se formează un grup, apoi încă unul și încă unul, dar ce s-a întâmplat cu primii oameni care au venit? Unde s-au dus? Ei ne-au fost încredințați, de aceea trebuie să putem da socoteală de ei tot timpul.
Ai grijă să nu promovezi o „lucrare de slujire prin înlocuire”; adică în fiecare săptămână să vină sute de oameni noi la biserică, dar să nu existe creștere numerică; clădirea bisericii nu este arhiplină niciodată pentru că vin oameni noi, dar cei de dinainte nu rămân. Aceasta nu va duce la creșterea bisericii pe care o conduci.
Fiecare suflet este prețios și merită să fie hrănit și înrădăcinat în casa lui Dumnezeu, Biserica, fiindcă aceasta este stâlpul și temelia adevărului. Acesta este scopul sistemului de celule sau grupuri de casă, de exemplu. Dacă ești pastor, implică-te în sistemul de celule nu doar ca participant, ci ca lider în structura, în strategia și în supravegherea celulelor.
Interesează-te unde se întâlnesc celulele. Vizitează-le. Interesează-te cum decurge lucrarea lor. Manifestă interes personal față de membrii. Când te gândești la biserică, nu te gândi la o mulțime, ci gândește-te la fiecare om în parte. Treci în revistă întotdeauna lucrarea liderilor celulelor, ca să îi ajuți să se îmbunătățească. Află cum se descurcă cu membrii lor. Fii prezent, implicat și atent. Cunoaște-ți oamenii, roagă-te pentru ei, discută cu ei și ajută-i să crească.
Nu este suficient să predici și să ai programe. Trebuie să te conectezi, să ucenicizezi și să păstrezi sufletele prețioase pe care Domnul le adaugă la Biserică. Dacă ignori detaliile nu vei avea impact. Creșterea este un proces intenționat. Eficiența este intenționată. Și fiecare suflet merită totul.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, mă dedic creșterii adevărate a celorlalți prin ucenicizare și prin câștigarea eficientă de suflete. Fiecare suflet care mi-a fost încredințat este îngrijit, întemeiat și crește din punct de vedere spiritual, devenind un lucrător înțelept și credincios în secerișul Tău, în Numele lui Isus. Amin.
Studiu Suplimentar:
Ioan 6:39; Faptele apostolilor 20:28; Luca 15:4-7; Ioan 17:11-12
