Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5:21 VDC).
Apostolul Pavel ne dezvăluie, prin Duhul Sfânt, una dintre cele mai mari revelații din Biblie: Pe Isus, Cel ce n-a cunoscut păcat, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim făcuți neprihănirea lui Dumnezeu în El. Remarcabil! Isus n-a fost făcut o jertfă pentru păcat într-un sens figurativ; ci El a fost făcut una cu păcatul. Pe cruce, El a devenit întruchiparea păcatului.
Expresia „n-a cunoscut niciun păcat” înseamnă mai mult decât a fi declarat fără păcat de către Dumnezeu; transmite ceva și mai profund: Isus era conștient de faptul că era fără de păcat. El a trăit cu această conștientizare că nu era nicio urmă de păcat în El.
De aceea este vitală conștientizarea neprihănirii. Dacă Domnul Isus a trăit cu o astfel de conștientizare, atunci și tu care ai fost făcut neprihănirea Lui, trebuie să trăiești conștient de neprihănirea ta în El. Domnul nu numai că te-a făcut neprihănit, ci te-a făcut neprihănirea Sa. Ai devenit însăși expresia neprihănirii lui Dumnezeu. Tu ești neprihănirea Lui, umblând și vorbind în trup uman.
Când înțelegi aceasta, ți se schimbă modul de a trăi. Nu te vei mai vedea ca un păcătos iertat, ci ca un copil autentic al lui Dumnezeu, trăind perfecțiunea, curăția și slava Lui în această lume. Aceasta este mai mult decât o poziție legală, de drept; este realitatea ta vitală, de facto. El a spus în Isaia 54:17, versiunea Fidela: „… dreptatea lor este de la Mine…”
Nu este de mirare că Pavel a spus: „… ca să-L câștig pe Cristos și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință” (Filipeni 3:8-9). Fii mereu conștient de neprihănirea ta în El. Acea conștientizare îți dă îndrăzneală în viață și stăpânire asupra adversităților.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru revelația neprihănirii mele în Cristos. Trăiesc în fiecare zi cu conștientizarea că sunt neprihănirea Ta, sfânt, fără vină și îndreptățit. Umblu în stăpânire, manifestând natura Ta și împlinind voia Ta desăvârșită pentru viața mea, în Numele lui Isus. Amin.
„Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea,” zice Domnul. „Și mai întrebați: «Ce-am spus noi împotriva Ta?»” (Maleahi 3:13).
În versetul nostru tematic, citim un lucru care îndeamnă la introspecție. Vorbind prin profetul Maleahi, Dumnezeu a spus: „Cuvintele voastre sunt aspre împotriva Mea.” Imaginează-ți că oamenii au vorbit împotriva lui Dumnezeu. Totuși, în ignoranța lor, au întrebat: „Ce-am spus noi împotriva Ta?” Ei nici nu și-au dat seama că vorbeau sfidător la adresa lui Dumnezeu. Acest lucru încă se mai întâmplă și astăzi.
Mulți I se opun lui Dumnezeu prin cuvintele lor fără să își dea seama. Ei spun lucruri care neagă ceea ce a spus El în ceea ce-i privește. Chiar în lucruri simple, de exemplu, Dumnezeu a spus că sănătatea divină este moștenirea noastră în Cristos pentru că suntem ca El în această lume (1 Ioan 4:17), însă mulți vorbesc în termeni de boală tot timpul. Ei vorbesc împotriva adevărului; Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul (Ioan 17:17).
Cuvântul lui Dumnezeu spune: „… Toate lucrurile sunt ale voastre” (1 Corinteni 3:21); așadar, nu spune: „Sunt falit.” Declară că ai toate resursele de care ai nevoie pentru tot ceea ce dorește Dumnezeu să faci. Biblia ne arată că viața și moartea stau în puterea limbii (Proverbe 18:21). Cuvintele tale nu sunt goale; și când se aliniază la Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul exprimat de acesta se stabilește în viața ta.
Însă când cuvintele tale contrazic Cuvântul lui Dumnezeu, tu creezi o spărtură prin care vrăjmașul poate intra. Dumnezeu a zis: „… «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.» Așa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme»…” (Evrei 13:5-6). Observă succesiunea: „El a zis… așa că putem zice plini de încredere”; acesta este principiul. El dorește să vorbești în conformitate cu cuvintele Lui.
Așa funcționează lucrurile în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă pentru tine aceste lucruri sunt noi, pot suna neobișnuit la început, însă aceasta este viața de credință. Nu I te opune lui Dumnezeu. Nu anula binecuvântările Lui din viața ta prin afirmații greșite. Spune ceea ce a zis El. Declară ce a declarat El. Așa se umblă în victorie!
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc că mi-ai lărgit înțelegerea în ce privește puterea cuvintelor. Declar cu îndrăzneală că sunt plin de sănătate, de putere, de bunăstare și umblu în victorie. Vorbesc totdeauna în conformitate cu adevărul Tău, afirmând adevărurile Tale ca fiind realitatea mea. Trăiesc deasupra circumstanțelor, operând în binecuvântările lui Cristos, în Numele lui Isus. Amin.
Studiu Suplimentar:
Proverbe 18:21; Marcu 11:23; 2 Corinteni 4:13; Evrei 13:5-6
Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele (Psalmul 141:2).
Este important să înțelegi spiritualitatea slujirii și locul pe care îl au muzica și modurile de exprimare a închinării în Casa lui Dumnezeu. Aplauzele, de exemplu, cu care mulți sunt foarte obișnuiți în biserica locală, nu exprimă laudă sau închinare. În timp ce a aplauda nu este un lucru greșit, acest gest trebuie așezat la locul potrivit.
Aplauzele înseamnă ovații; exprimă aprobare și entuziasm. Însă, din punct de vedere spiritual, nu sunt echivalente cu lauda sau închinarea la adresa lui Dumnezeu. Probabil ai auzit oameni spunând: „Haideți să aplaudăm pentru Isus.” Însă aplauzele nu sunt modul în care ne învață Biblia să ne închinăm înaintea lui Dumnezeu sau să Îl lăudăm.
Adevărata închinare este exprimată prin cuvinte, prin cântări ale Duhului Sfânt și prin ridicarea mâinilor noastre în reverență față de Dumnezeu. Am văzut în versetul nostru tematic faptul că ridicarea mâinilor noastre este un act de închinare recunoscut în ceruri. Lauda și închinarea în Noul Testament sunt în duh și în adevăr, după cum a spus Domnul Isus că Își dorește Tatăl (Ioan 4:23-24).
Când se întâmplă o minune și oamenii aplaudă, ei nu Îl laudă pe Dumnezeu; ei își exprimă aprobarea sau entuziasmul. Pericolul este că făcând așa, ei uneori neglijează să-I ofere lui Dumnezeu adevărata închinare pe care El o merită ca rezultat al unui astfel de miracol. Iată de ce este necesar să fim instruiți prin Cuvântul lui Dumnezeu. Închinarea trebuie să fie mereu înrădăcinată în cunoașterea Scripturii, nu în obiceiuri.
Astfel, în timp ce aplauzele au locul lor ca răspuns la ceea ce se întâmplă, adevărata laudă și adevărata închinare trebuie să vină din duhul tău și să se manifeste prin cuvinte, prin cântări, prin ridicarea mâinilor și prin alte expresii ale închinării despre care vorbește Biblia. Acestea sunt cele care Îl glorifică pe Domnul. Putem bate din palme ca celebrare a victoriilor, însă aceasta nu este laudă: „Bateți din palme toate popoarele; strigați către Dumnezeu cu vocea triumfului” (Psalmul 47:1, versiunea Fidela).
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru înțelegerea adevăratei închinări și pentru revelația faptului că noi, cei care ne închinăm Ție în Duhul Sfânt, care ne bucurăm în Cristos Isus și nu ne încredem în lucrurile pământești, formăm adevărata circumcizie a inimii. Chiar acum, mă închin Ție din adâncul inimii mele, căci Tu ești singurul Dumnezeu adevărat, neprihănit, sfânt, drept, milos, pur și bun. Îți mulțumesc pentru slava Ta în viața mea, în Numele lui Isus. Amin.
Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera (Galateni 6:7).
Când studiezi Scripturile cu atenție, poți să remarci tiparul specific anumitor persoane care și-au pierdut poziția pe care o primiseră de la Dumnezeu, precum și motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru. De pildă Cain, întâiul născut al lui Adam, a cultivat ură în inima lui față de fratele său, Abel.
Biblia ne spune că faptele lui Abel erau neprihănite, pe când ale lui Cain nu erau. Și în loc să se îndrepte, Cain a lăsat ura să îl mistuie și l-a ucis pe fratele său. El și-a pierdut poziția din cauza răutății din inima lui. De asemenea, gândește-te la Esau, care pentru o porție de mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut.
Biblia îl descrie pe Esau ca fiind lumesc, sau profan în cele sfinte (Evrei 12:16, versiunea Fidela), întrucât lucrurile spirituale nu însemnau nimic pentru el. El a tratat cu ușurătate dreptul său de întâi născut; pentru el, acesta era un lucru intangibil, astfel s-a gândit că putea fi ușor dispensabil în schimbul hranei. Însă Dumnezeu privește la inimă; El a văzut că Esau era profan. Nu faptul că și-a vândut dreptul de întâi născut l-a făcut profan; ci tocmai din cauză că era profan a ajuns să-și vândă dreptul de întâi născut.
Mai târziu, când a fost timpul să primească binecuvântarea, care era legată de dreptul său de întâi născut, a fost respins, în ciuda faptului că a cerut-o cu lacrimi (citește Evrei 12:16-17). Lecția pe care o învățăm de aici este foarte clară: îi poți înșela pe oameni, însă nu-L poți înșela pe Dumnezeu. El cântărește motivațiile inimii.
Așadar, poziționează-ți inima corect pentru că binecuvântarea ta, promovarea ta și locul tău în planul lui Dumnezeu sunt strâns legate de modul în care respecți sau prețuiești realitățile spirituale. Nu-ți vinde moștenirea divină pentru scopuri lumești.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc pentru perspectiva pe care o primesc prin Cuvântul Tău. Inima mea este poziționată corect pentru a prețui lucrurile spirituale și a umbla drept, în reverență față de Tine și de Cuvântul Tău, fiind conștient că moștenirea mea în Cristos este prețioasă și veșnică. Inima mea este îndreptată asupra Ta și asupra eternei răsplătiri a lucrărilor pe care le fac în neprihănire, în Numele lui Isus. Amin.
Cărora Dumnezeu a vrut să le descopere care este bogăția slavei acestei taine între neamuri, anume: Cristos în voi, nădejdea slavei (Coloseni 1:27, versiunea EDCR).
Adevăratul creștinism este lucrarea exterioară a Cuvântului lui Dumnezeu dinăuntrul tău. Când vorbești, rostești Cuvântul lui Dumnezeu; când acționezi, acționezi pe baza lui. Creștinul, în esență, este expresia sau reprezentarea Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât fiecare pas și tot ceea ce faci reprezintă împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Așa era Domnul Isus în umblarea Lui pe pământ; El era descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi…” (Ioan 1:14). El era manifestarea lui Dumnezeu, întipărirea Ființei Lui (Evrei 1:3). Așadar, viața ta este revelația Cuvântului lui Dumnezeu pentru că și tu te-ai născut din același Cuvânt: „Fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac” (1 Petru 1:23).
Biblia spune că ai fost declarat și manifestat ca fiind epistola lui Cristos: „Care v-ați manifestat că sunteți o scrisoare a lui Cristos, slujită de noi, înscrisă nu cu cerneală, ci prin Spiritul Dumnezeului cel viu; nu în table de piatră, ci în table carnale ale inimii” (2 Corinteni 3:2-3, Noul Testament Aurora Salvării – Interlinear grec-român). Epistola lui Cristos este Cuvântul lui Cristos.
Nu este de mirare că noi suntem strălucirea slavei Sale, manifestarea neprihănirii Lui. Când tu apari undeva, Cristos apare acolo. Cum este El, așa ești și tu în această lume (1 Ioan 4:4). Tu faci să se manifeste mireasma cunoașterii, a înțelepciunii, a harului și a puterii Lui în orice loc (2 Corinteni 2:14). Binecuvântat să fie Dumnezeu! Tu ești cel prin care Cristos trăiește în lumea ta astăzi (Galateni 2:20). El Își manifestă dragostea, puterea, compasiunea și harul față de lume prin tine. Dezvoltă această conștientizare.
RUGĂCIUNE
Dragă Tată, Îți mulțumesc că m-ai făcut epistola Ta vie, cunoscută și citită de toți oamenii. Viața mea este expresia slavei lui Cristos. Viața divină este manifestată prin mine și îi aduc și pe alții în trăirea acestei vieți prin Evanghelie. În mine și prin mine Tu lași să Ți se descopere harul, cunoașterea, puterea, înțelepciunea și neprihănirea, în Numele lui Isus. Amin.
Și dacă sunteți ai lui Cristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință (Galateni 3:29).
Când Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare” (Geneza 12:2), El nu Se referea la ceva abstract sau simbolic. El stabilea o linie divină a binecuvântării, una care acum curge prin tine, în Cristos. Nu ești doar cineva care este binecuvântat; ești însăși întruchiparea binecuvântării. Binecuvântarea lui Dumnezeu este o forță vie în tine. Când apari tu, sosește bunăstarea; progresul se instalează; neprihănirea este în acțiune. Când vorbești, se deschid uși, viața multora este transformată. Ești un distribuitor al favorii și al harurilor divine. Tot ceea ce ține de tine emană binecuvântarea. Înțelege că binecuvântarea nu este ceva ce cauți să primești din exterior; face parte din identitatea ta. Tu ești împlinirea promisiunii lui Dumnezeu făcute lui Avraam. Așa cum Avraam a devenit mare prin binecuvântare, și tu ai fost împuternicit să prosperi și să-i faci și pe alții să prospere. Prezența ta într-o casă, la locul de muncă sau într-un oraș este un avantaj divin pentru acel loc. Adoptă această mentalitate. Declară mereu: „Sunt binecuvântat și sunt o binecuvântare. Sunt un avantaj divin oriunde merg.” Această conștientizare îți va transforma lumea și va manifesta slava lui Dumnezeu prin tine.
PROCLAMAȚIE
Sunt sămânța lui Avraam și, prin urmare, binecuvântarea lui Dumnezeu curge în mine și prin mine. Sunt o soluție și un avantaj divin pentru lumea mea. Le aduc bunăstare, pace și progres tuturor celor care intră în contact cu mine. Sunt expresia bunătății lui Dumnezeu și distribuitorul harului, al slavei și al neprihănirii Lui. Amin!
